Nu de putine ori aud in filme de niste carti sau in carti de niste filme. Daca imi atrag atentia suficient de mult, aceste referinte iau de obicei loc pe lista mea pana ajung si la ele. Asa s-a intamplat si astazi cu Fantastic Voyage, un film realizat in 1966. Ideea de baza a filmului, plus Raquel Welch, m-au facut sa-mi doresc sa-l vad.
Este o idee ce probabil atunci a fost pusa in practica prima data, sau printre primele dati, am vazut-o ulterior reluata in zeci de filme si desene animate, fiind o obsesie a umanitatii.
Sinopsis Calatorie fantastica 1966
Americanii dar si partea opusa au dezvoltat intr-un final tehnologia necesara micsorarii obiectelor, oamenilor etc. Nu stiu insa cum sa o controleze mai mult de 60 de minute. Un singur om stie, un savant pe nume Benes, dar acesta nu poate vorbi, din cauza unui accident, intra in coma.
Pentru a-l salva, o echipa mixta formata din doi medici si asistenta unuia dintre ei, a vatmanului gen si a unui om cu securitatea sunt micsorati si bagati in interiorul lui Benes. Trebuie distrusa problema din interior, din afara nu poate fi operata.
De ce e nevoie de un om cu securitatea ai intrebat? Pentru ca inamicii isi doreau moartea savantului si sa banuia ca unul dintre chirurgi, cel insarcinat cu operatia putea fi tradator.
In fine, calatoria lor are loc cu diverse peripetii si descopera noutati despre corpul uman sau vad procesele pe viu.
Ochiul critic Calatorie fantastica
Este un film foarte interesant ca idee, nu asa de bine pus in practica. Actorii joaca destul de bine, scenariul este destul de consistent dar cam boring. Cum zicea King, scenaristul a cam scapat din vedere povestea si s-a concentrat pe detalii, cam prea mult. Scena micsorarii si a introducerii in corp, dureaza vreo 10 minute si fara motiv, nu se intampla nimic interesant.
La fel si calatoria prin corp, dureaza foarte mult iar obstacolele intalnite nu sunt suficient de palpitante. Din punctul meu de vedere, regizorul, n-a stiut sa se concentreze pe ce era important. De asemenea, din pacate n-a stiut sa-i dea emotie filmului si sa creasca tensiunea pe masura ce se apropie de punctul culminant.
Este genul pe care ar trebui sa-l vezi asa, de control. Nu e pierdere de timp totala dar nici n-o sa te dea pe spate, n-o sa fie filmul vietii. Il pot rezuma ca fiind o idee buna pusa in practica intr-un mod un pic mai nefericit. 🙂
Sursa imagine: impawards.com