Unii nu știu când să se oprească cu mulsul vacii. Remake-uri peste remake-uri, până la supra-saturație. Nu mai vorbesc de ciorba de genuri si de teme. Exodul: zei și regi este parte din grajd, ce să zic.
Când vezi nume precum Ridley Scott la butoane și Christian Bale în… public, te aștepți la un rezultat interesant. Așa cum știm însă, pomul lăudat dezamăgește uneori și dacă mă întrebi pe mine, e și cazul de față.
Ca gen, am putea spune că este un film biblico-fantastic. Pe undeva îmi aduce aminte de Ten God Commandments (Cele zece porunci – găsești recenzia pe infrasunete.eu) deși vrei să-ți spun un secret? Îl prefer pe acela, de departe, varianta din ‘58 ca să fiu sincer, nu pentru că sunt hipster ci pentru că mi se pare mai tare. Mult mai tare, cam ca granitul comparat cu untul topit.
Este posibil însă ca acest film să fie făcut special pentru cinema și să arate mai bine. Probabil 3D pe ditai ecranul se vede mai bine, eu l-am văzut pe HBO, pe tv.
#sinopsis Exodul: zei și regi
Subiectul este unul vechi, reluat în multe filme. În prim-plan îl avem pe Moise ce se află în culmea gloriei (general la palat și văzut ca posibil înlocuitor al faraonului) ce decade apoi până ajunge la poziția de general al sclavilor.
Începe să aplice cuvântul Domnului și cere eliberarea evreilor din sclavie dar bineînțeles că faraonul se lasă greu și este de acord abia după ce apar plăgile. Apropo, acestea se văd foarte mișto, sunt realizate foarte bine, jos pălăria.
#ochiul critic
Ce să mai, deși că poveste nu m-a dat deloc pe spate, cum spuneam îl prefer pe cel vechi, per total, nu pot să zic că este un film extrem de rău. Are așa un aer de amploare și cumva de claritate, adică te ajută să vezi foarte bine tot ceea ce ți-ai imaginat până atunci.
Evident, efectele sunt șmechere, nici nu aveau cum să fie altfel pentru un film făcut în 2014. Nu e pierdere de timp, dar eram mai entuziast dacă era mai închegată povestea, primea mai mult.