Doina Rusti | Interviu

Am avut placerea sa discut cu domna Doina Rusti si despre Homeric,  cel mai recent roman al dansei dar si despre lucrarile sale anterioare. Vezi mai jos, un interviu drag mie.

doina rusti

Doina Rusti | Interviu

Am citit in biografia de pe https://doinarusti.ro, ca Balzac a fost prima dumneavoastra iubire. Cine este actuala iubire?

Acum nu mai sunt tocmai iubiri, ci întâlniri scurte. Trăim în plină epocă de fervoare scriitoricească.

De-a lungul timpului, munca dumneavoastra v-a adus diverse premii. Care dintre acestea este cel mai aproape de sufletul dumneavoastra si de ce?

Cred c-am mai povestit, primul premiu mi-a produs o emoție de neuitat, pentru c-a fost ca o aventură cu detectivi și mistere. Este vorba despre Ad visum, luat pentru Omuleţul roşu, la Sighetul Marmaţiei. Am trimis cartea prin poştă, după ce-am citit un anunţ în ziar. Era anul 2004, pe atunci presa scrisă era încă la putere. Eram absolut sigură că destinatarul n-o să deschidă plicul, așa că am și uitat acest episod, mai cu seamă că multe se schimbau pe-atunci în viața mea,  printre altele, chiar și numărul de telefon & adresa.  Premiile s-au publicat în presă, însă eu aveam deja alte interese. Dar într-o zi am primit un aviz pentru o scrisoare recomandată. Urăsc recomandatele pentru că cel mai adesea aduc vești oficiale, despre plăți și impozite. Totuşi, după mai multe reavizări, am trecut pe la poşta de la Hala Traian şi mi-am luat recomandata insistentă. Era un plic de mărime mijlocie,  pe care l-am deschis imediat ce-am ajuns în stradă, iar din el – surpriză! Au început să curgă banii, vreo 150 de dolari sau mai mult, în hârtii de câte 20 şi 50, încât nu mi-a venit să cred. Acestea erau pe-atunci timpurile. Pe urmă am aflat cât de mult timp și cu câtă insistență mă căutase Marian Tomi, organizatorul acelui concurs.

Cum ati descrie Homeric in 5 cuvinte? 

Floare  presată între filele Iliadei.

doina rusti homeric

Cineva spunea despre Homeric ca este o carte foarte bine pusa la punct, in sensul in care structura cartii, povestirea, personajele etc. pare ca au fost gandite clar de la inceput (https://omiedesemne.ro). Asa a fost, este o carte pe care ati „vazut-o” de la inceput in acest mod?

Da. Nu mă apuc niciodată de scris până când nu am povestea în cele mai mici detalii, până când nu trăiesc viața fiecărui personaj din roman. Perioada asta durează aproape tot atâta cât și scrisul propriu-zis al cărții. Așa au stat lucrurile și cu Homeric. Jumătate de an am avut în cap o stafie înaltă și Pădurile Cotroceniului.

Cum va alegeti ideile? Presupun ca sunt constant idei si teme care pot lua sau nu forma unor carti. Cum faceti aceasta selectie, cum alegeti pe ce tema sa scrieti si ce nu?

Nu-mi aleg. Aștept. Din grămada de gânduri care fac gălăgie mare prin creierul meu, întotdeauna e câte unul care vine gata împachetat într-un personaj, unul pe care este imposibil să-l ignori.  Iar mie îmi produce chiar o impresie și mai profundă, iar de multe ori mă îndrăgostesc în asemenea măsură, încât mă lipsesc de acest personaj luni și luni, îi caut rudele, mă bag în sufletul lui.  Așa începe orice poveste.

Avand in vedere ca scrieti si scenarii, experienta aceasta va ajuta in scrierea cartilor?

Bineînțeles că nu. E tocmai invers.

Aveti un sistem anume de scriere, nu stiu, un soi de tabla unde asezati personajele le structurati etc. sau scrieti pur si simplu? Intrebarea este de fapt daca aveti un sistem de scriere mai mult matematic sau oarecum intamplator (lasati povestea sa se scrie)?

Romanul cere disciplină și emoție în egală măsură. Tocmai de aceea mai întâi trăiesc povestea până la capăt, un timp lung, uneori un an, și abia după aceea mă apuc s-o scriu, știind sigur că se va modifica pe parcurs, în funcție de emoțiile momentului. Dar toate metamorfozele se petrec într-un teritoriu foarte bine cunoscut. Uneori desenez “harta” romanului ori personajele. Alteori păstrez totul în memorie.

Folositi anumite programe ca Scrivener sau in ce program scrieti?

Doar pentru scenarii sau teatru folosesc CeltX-ul. Romanul îl scriu direct în Pages, fără să mă preocupe tehnoredactarea, fără marcarea clasică a paragrafului (fără alineate), mâncând litere, uneori prescurtând cuvintele.

Cum va alegeti lecturile? Cum decideti care va fi urmatoarea carte citita?

Imi place să arunc un ochi peste noutăți, fie în librăria fizică, fie într-una virtuală. Nu citesc cronici, nu țin seama de topuri. Deschid cartea și citesc primele pagini. Imi plac site-urile care te lasă să răsfoiești.  După astfel de aventuri, cu siguranță am niște cărți. Acum voi căuta romanul semnat de Roxanne Veletzos. Il remarcasem în vara, ca bestseller, dar nu stiam că s-a și tradus (la Litera). Am aflat azi, de pe pagina de FB a  Ligiei Elena Popa.

Ce credeti ca lipseste literaturii romane pentru a reveni la notorietatea si aprecierea de odinioara?

Este nevoie de solidaritatea oamenilor educați. Este adevărat că producțiunile piaristice au sufocat literatura, dar nu cred că va mai dura. Deja în drumul meu prin țară, căci sunt într-un turneu de romancier, am remarcat o dorință unanimă de întoarcere la valori.   Când există scriitori autentici, literatura se însănătoșește, devine credibilă.

Ce cititi acum?

Fac o lectură de călătorie: Amintirile lui Rosetti. Pe telefon (am un program care-mi place mult: Cool Reader).

Imi puteti spune, va rog, trei carti care v-au impresionat/ placut foarte mult anul acesta? (scriitori romani sau internationali, nu conteaza).

Am început anul cu Paul Auster – 4321 (Art), apoi am citit în vară tulburătoarea cartea a lui Alin Mureșan – Pitești. Cronica unei sinucideri asistate, aflată la a treia ediție, și, chiar dacă trece un pic și în anul anterior, nu pot să nu trec aici Botanica Poporană Română de Sim Fl Marian (Editura Academiei Române, Suceava, 2010), pe care am primit-o de la Aura Brădățan, editoarea, în urmă cu un an și jumătate. Încă citesc din acest monument de carte, care a așteptat 100 de ani ca să fie publicată. Are câteva mii de pagini (3 volume) și cuprinde mituri, credințe, rețete și superstiții legate de plantele românilor.

Primiti manuscrise de la scriitori aspiranti? Daca da, ce le lipseste acestora sau ce ar putea fi facut mai bine?

Nu văd de ce-as citi un manuscris. Tinerii care scriu trebuie să trimită unui editor sau unui critic. Eu sunt doar scriitor, nu pot decât să fiu amabilă și cam atât.

Sa spunem ca avem pe cineva care isi doreste sa scrie. Ce carti i-ati recomanda sa citeasca, trei carti care sa-l ajute sa isi dezvolte sau se inteleaga mai bine despre scris?

Umberto Eco – Şase plimbări prin pădurea narativă

V.I. Propp – Radacinile istorice ale basmului fantastic

Louis Ferdinand Celine – Moarte pe credit

Primiti mesaje de la cititori, ce va spun acestia?

De toate. Unii îmi spun lucruri foarte importante despre romanele mele. Am mulți cititori care știu mai multe decât mine despre cărțile mele. De la ei aflu vești despre voiajul fiecărei cărți.

Este vreun podcast/ emisiune TV/ radio/ online despre carti pe care il/ o urmariti? (din tara sau din strainatate, nu conteaza)

Uneori mai ascult câte un radio. Nu-mi prea plac video-recenziile de carte. Dar, în general, evit cronicile. Cred total în puterea desfătătoare a lecturii, în alegerea cărților, cred în aventură.

Unde va pot gasi oamenii (in afara de site), activati in Social Media?

FB, Instagram, Linkedin, Twitter.

Un cuvant de incheiere pentru cititorii infrasunete.eu si cititori in general?

Citiți-mă fără prejudecăți!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *