Sylvie Danielle Matias | Interviu

A.S Scurt informing, până acum vreo săptămână, am avut un blog, scriitoriromani.info. Din varii motive, am preferat să-l închid dar îl voi continua aici, sub forma unei categorii dedicate. Ca atare, voi continua și seria interviurilor dedicate scriitorilor români. 

Continuăm seria interviurilor cu scriitorii români, precedentele le poți găsi in categoria cu același nume, pentru interviul de astăzi am stat de vorbă cu  Sylvie Danielle Matias.

Sylvie Danielle Matias autograf

Sylvie Danielle Matias | Interviu

De unde a apărut pseudonimul: Sylvie Danielle Matias? Reprezintă ceva, sau pur şi simplu sunt nişte prenume/nume ce v-au plăcut?

Foarte simplu: Numele meu este Silvia Daniela Matei. Trasnformarea este vizibilă. :)

Pe blogul personal (http://sylviedaniellematias.ro/), spuneaţi că sunteţi poliglotă, iar descrierea de pe goodreads.com este în engleză. Aţi scris şi publicat în alte limbi?

Am scris o carte (proiect bilingv) în română-engleză care va fi publicată de Halloween. Se numeşte Umbrele din Auldham/The shadows of Auldham.

Cât de greu este să scrii pe teme fantasy?

Pentru mine nu este greu deloc. Mintea mea aşa funcţionează prin metafore şi simboluri. Iubesc să-mi petrec timpul liber în fantezii.

De ce vă place acest gen de literatură, ce v-a atras în zona aceasta?

De mic copil mi s-a părut lumea magică, iar poveştile care rulau în capul meu erau mult mai interesante decât realitatea. Când eram în burtică la mama, ea îmi spunea poveşti nemuritoare şi a continuat să mi le citească toată copilăria. Vocea şi poveştile ei mă fascinau.

Când m-am născut, bunicul meu inventa poveşti de groază pe care mi le spunea la culcare. Regret că nu mi le mai amintesc pentru că erau grozave şi foarte complicat ticluite.

Nu am să uit totuşi niciodată „cuiul care cerea un cap şi striga: „Cap! Cap!”. Chiar am folosit fraza aceasta în Ora Dragonului pentru că mi-a acompaniat copilăria şi îşi cerea locul printre poveştile mele.

Cea mai nouă carte se numeşte Ora Dragonului primul volum din Regatul Măştilor. Cum aţi descrie cartea în 5 cuvinte?

De fapt, seria se numeşte Ora Dragonului, iar Regatul Măştilor reprezintă volumul 1. În 5 cuvinte: Iluzie, suspans, magie, vrăjitori, prietenie.

Sylvie Danielle Matias

De asemenea, cum v-aţi descrie în 5 cuvinte?

Eu? Pasională, directă, disciplinată, puternică, creativă, iubitoare.

Care credeţică e cea mai importantă caracteristică a unei cărţi de succes? Ce ar trebui să aibă sau ce ar trebui să transmită în primul rând?

Aş zice că trebuie să ofere spaţiu cititorului să participe în poveste, să o trăiască cu emoţie, să se identifice cu un personaj (fie eroul sau personajul negativ).

Pentru mine o poveste care nu-mi vorbeşte inimii şi nu o simt în tot corpul, mă plictiseşte. Unde nu este emoţie, nu există viaţă, iar lucrurile moarte sunt menite uitării.

Din păcate, sunt multe cărţi superbe de care lumea nu află şi care se pierd în uitare pentru a fi descoperite mult mai târziu, ani mai târziu, când autorul respectiv nu îşi mai poate împărtăşi ideile şi iubirea pentru scris/lectură cu cititorii (şi avem multe exemple în cultura noastră!).

Care gen consideraţi că este cel mai citit în România, ce credeţi că digeră oamenii cel mai rapid?

Urmăresc site-urile de cărţi şi observ cu stupoare că ponderea cea mai mare o ocupă cărţile „romance” (a se citi iubire, erotice, drame) plecând de la gen Sandra Brown şi în special autori străini cu un program serios de marketing în spate.

Am citit şi eu câteva cărţi din acestea – nu m-au impresionat.

Ce urmează după Regatul Măștilor lucraţi la o nouă carte şi dacă da, îmi puteţi da ceva detalii?

Da, lucrez deja la volumul 2 din Ora Dragonului. Se numeşte Regatul Viselor şi este magică. Să scriu la Ora Dragonului este să pătrund într-o altă lume.

Iar pentru volumul 2 parcă aş fi intrat în lumea elfilor, dar fără elfi. :)

Aţi fost la Bookfest (nu neapărat ca scriitor)? Dacă da, cum vi s-a părut?

Am fost la Bookfest şi ca scriitor (cu Ora Dragonului şi trilogia Imortalitatea Zeilor) şi ca cititor. Am fost sâmbătă, 2 iunie, după-amiaza. Era foarte puţină lume.

Mă uitam la autorii noştri români veniţi la standuri să-şi întâlnească cititorii, iar aceştia erau afară la grătare. Mi s-a părut trist, dar cumva reprezentativ pentru piaţa de carte din România.

Din fericire, scriitorii continuă să scrie pentru că asta le este menirea. Gloria o vor găsi în ceruri că nu a fost Mihai Eminescu singurul care a murit în sărăcie, fără iubirea şi stima cititorilor. Azi el este poetul nostru naţional.

Aveţi un ritual de scriere? Adică, scrieţi doar într-un loc anume, la o anumită oră etc.?

Nu neapărat, scriu când vreau, oriunde (cafenele, pe plajă, în pat pe plapumă, când călătoresc, etc.) Cel mai tare mi s-a părut când m-a apucat o frenezie de scris în avion şi echipajul mă tot anunţa să închid laptopul.

Eu încă mai scriam când lumea deja părăsise avionul. Tot ce am nevoie este de căşti şi muzică, mediul/locaţia nu mă deranjează.

Ce muzică ascultaţi, ce genuri?

Aş zice orice, dar depinde mult de starea de spirit şi la ce anume scriu. Muzica mă ajută să creez emoţiile de care am nevoie pentru anumite scene.

Munte sau mare?

Prefer marea, soarele şi căldura, deşi nu aş zice „Nu” unei cabane cu lemnele trosnind în şemineu în timp ce ascult viscolul cum vuieşte afară şi lupii urlând la lună.

Cum vi se pare literatura contemporană, ce credeţi că îi lipseşte?

Eu nu cred că-i lipseşte nimic. Există cărţi pe toate gusturile şi azi spre deosebire de evul mediu, avem de unde alege. Atâta timp cât oamenii aleg cărţile şi nu televizoarele/telefoanele este bine.

Aveţi pe blog un articol absolut excelent, în care explicaţi pe larg motivele pentru care sunteţi un autor self-published. Este greu să publici din această postură?

Articolul poate fi citit aici, recomand!

Este extrem de greu dar este metoda pe care o prefer. Nu pot lăsa cărţile şi munca mea făcută cu atâta dragoste și dedicaţie pe mâna unor oameni care nu dau un ban pe ea. Poate aşa nu voi vinde cu milioanele de exemplare, dar cei care mă cunosc şi au citit trilogia Imortalitatea Zeilor m-au contactat imediat pentru a achiziţiona şi Ora Dragonului. Este nevoie doar de curiozitate. Ce pierzi dacă achiziţionezi o carte care poate nu o să-ţi placă? Câţiva lei. Dar dacă descoperi ceva minunat şi unic? Cât câştigi?

Se pricep scriitorii români la promovare (la general vorbind, mie mi se pare că nu)? N-ar trebui să înveţe?

Scriitorii nu ar trebui să fie nevoiţi să-şi facă singuri campaniile. Sunt domenii diferite. Rolul lor este să scrie cartea, iar specialiştii să se ocupe să o vândă.

Din păcate, la noi nu se face asta, iar scriitorul este nevoit să scadă timp din scris ca să îşi promoveze cărţile. Eu dacă nu ar fi trebuit să mă ocup de editat cărţi, crearea coperţilor, negocierea contractelor de publicare, transport, promovare, comenzi şi livrarea lor, aş fi putut să scriu 1 carte în fiecare an.

Fiind nevoită să fac toate aceste activităţi de promovare (care mănâncă timp, talent şi nervi) eu cu foarte mari eforturi pot scoate o carte la 2 ani.

În ce format se vând cel mai bine cărţile dumneavoastră, ebook sau fizic? V-aţi gândit şi la un audiobook pe viitor?

Cel mai bine se vând în format fizic şi înţeleg de ce. Este contactul fizic cu un produs care pleacă chiar din mâna autorului (cu dedicaţie şi autograf) ceea ce mai poate face diferenţa pe piaţă acum.

Poate oamenii încă nu realizează cât de special este asta şi că într-o zi, acel om nu va mai fi, iar cărţile republicate, poate de o editură, devin nişte lucruri moarte pentru că niciun câştig, nicio apreciere nu va mai ajunge la autor.

Cărţile mele au viaţă, pentru că absolut toate trec prin mâna mea şi de la fiecare îmi iau la revedere corespunzător.

Îmi puteţi spune cu ce vă ocupaţi pe lângă scriere, dacă aveţi un job?

Mă ocup cu multe alte lucruri. Am job full time (9 ore pe zi sunt la birou). Pe lângă asta sunt practicantă şi profesor de yoga. Mă trezesc în fiecare zi la ora 6 dimineaţa să-mi fac practica şi să predau.

Nu am timp să scriu zilnic pentru că trebuie să întreţin site-urile de autor şi să le amintesc zilnic cititorilor că încă mai exist.

Mă duc la workshop-uri de dezvoltare personală. Fac cercetare pentru ce scriu şi citesc în fiecare seară înainte de culcare.

Până pun capul pe pernă, în jur de miezul nopţii, sunt în constantă mişcare şi creaţie.

Un cuvânt de încheiere vă rog, pentru infrasunete.eu.

Un mesaj către cititori: Pare uşor să alegi o carte care are sute de review-uri pe Goodreads pentru că au fost publicate în engleză prima dată şi de acolo au ajuns fulger la un grup de cititori global.

Când scrii în română, aceasta se adresează unui anumit grup, cu o anumită cultură şi este ceva unic pe care doar tu cel născut în România, vorbitor de limba română poţi să citeşti. Cu toate acestea mă doare să văd cum autorii români (eu inclusiv) suntem devalorificaţi şi ignoraţi pentru că de multe ori suntem comparaţi cu nişte coloşi. Uităm că şi aceştia au plecat de undeva când cineva i-a citit prima dată şi i-a promovat. Limba poate a făcut diferenţa, dar cu siguranţă asta nu-i face mai valoroşi.

Am fost întrebată de cineva care nu a citit ce am scris şi nici nu a încercat să scrie o carte (nu mai vorbesc o trilogie de peste 1000 de pagini): “Cu ce te compari tu cu Eliade?” I-am răspuns că nu am cum să mă compar cu el pentru că nu am trăit în aceleaşi vremuri, nu scriem acelaşi gen şi dacă e să aduc ceva în favoarea mea este faptul că eu încă sunt în viaţă şi am ani lungi de creaţie dacă persoane ca ea nu-mi taie aripile.

Fiecare carte are o poveste în spate şi dacă înţeleg eu bine realitatea noastră, aceasta vine dintr-o mare suferinţă, singurătate şi nevoie de iubire. Dacă viaţa ar fi atât de minunată, de ce ne refugiem atât de uşor în fantezii şi ne dorim să fim oricine altcineva decât ceea ce suntem?

Eu nici nu mi-am dorit, nici nu am sperat să devin scriitoare, dar viaţa m-a plasat în situaţii în care supravieţuirea mea a depins de nişte “ajutoare simbolice/magice”.

Când nimeni nu îţi întinde o mână de ajutor în realitate, uită-te în interior să vezi că stă de mult întinsă să te prindă în cădere.

Pentru mine, Andrea (eroul principal din Imortalitatea zeilor a fost cel care a călătorit cu mine prin lungii ani de tristeţe şi singurătate până când am încetat să mă mai simt singură, sau tristă.

Imaginea lui Alexandru cel Mare mi-a dat forţa să-mi port bătăliile cu frica şi proprii demoni (Nu le striga el soldaţilor lui: “Cuceriţi-vă frica şi vă promit, veţi învinge moartea!).

Dragonul pentru mine a fost însăşi focul care a ars în mine: furia nedreptăţii de a fi considerată altceva decât sunt. Au existat persoane care au construit o imagine nefavorabilă în jurul personalităţii mele puternice şi din persoana drăguţă şi iubitoare am fost “transformată” într-un Dragon.

Puţin ştiau aceştia că acesta îmi va fi forţa să scap de stigma lor şi să restabilesc echilibrul. Dar au durat ani de bandajat răni şi reparat imagine.

Fiecare autor român are povestea lui în spatele cărţii scrise. Dacă îi acorzi atenţie s-ar putea să afli ceva autentic în spatele oricărei fantezii. Te încurajez, cititorului să citeşti şi cărţi de scriitori români contemporani. Unele îţi for place, altele nu, dar cum vei şti dacă nu încerci. Unele ţi-ar putea schimba viaţa, iar pe omul acela îl poţi cunoaşte la un eveniment precum Bookfest.


Nu uita, dacă ești român, susține literatura română!

 

 

Sylvie Danielle Matias | Interviu
4.5 (90%) 2 votes

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *