SuperBlog mi-a salvat viata

Nu-i clickbait. Am o relatie speciala cu ce inseamna SuperBlog si echipa din spatele ei (Claudia si Albert in special, thank you, cine ii stie, stie ce fel de oameni sunt) in sensul in care, aceasta competitie va ramane mereu in inima dar si in memoria mea. Si-ti spun imediat de ce.

Despre mine

De ce m-am apucat de scris, si din astea, daca esti curios, gasesti in pagina de contact.

Relatia cu blogging-ul a fost pana la un punct una de love&hate. Am descoperit primele bloguri din Romania prin 2006 cred – le numarai pe degete. In general la momentul ala, din ce-mi amintesc cel putin, oamenii se axau pe povestiri – mai mult sau mai putin reale, nu conteaza.

Prin 2007 m-am apucat de scris, mi-am descris primul blog, pe o platforma free care nu mai exista de mult, miscare.haipa.ro, unde scriam ce-mi trecea prin minte, in general mergeam pe satira.

Am tot continuat asa, cu diverse bloguri (deschideam, scriam cateva luni, renuntam le inchideam – mare, mare dobitoc ca le-am inchis) o buna vreme.

Dar cum nu vreau sa va plictisesc, sa ajungem la 2015.

SuperBlog

context

In 2015, m-am apucat din nou de scris si am facut un pas mare. Dupa ce am scris o vreme pe wordpres.com (cateva luni) am sters site-ul ala (again, dobitoc dar cine stia atunci de redirect?) si am trecut pe domeniu propriu, aici de fata.

Undeva cam prin perioada asta, am gasit la cineva anuntul despre SuperBlog – nu stiam de platforma.

Ma aflam insa intr-un context foarte urat si o sa-l descriu succint. Pentru ca nu vreau sa mi-l amintesc si nici sa citeasca cineva si sa fie afectat. Pe scurt asa insa, pana la inceperea concursului, chemasem salvarea de vreo 3 ori – din cauza unor atacuri de panica (nici alea nu stiam ce inseamna), ma luptam din greu cu anxietatea (nici in somn nu eram linistit), imi era teama sa si respir – la propriu. La astea se adauga si depresia, desigur, cumva atunci s-a declansat si toate astea au fost semnale care m-au facut sa-mi dau seama ca din punct de vedere emotional sunt praf.

Paranteza, stii cand pui must intr-o sticla dar uiti sa lasi dopul mai liber si dupa aia te trezesti cu bucataria de alta culoare? Ala eram eu. Ani de inchistare din motive pe care nu are sens sa le dezvolt m-au dus in punctul in care toate au navalit peste mine si eu nu stiam sa gestionez nimic din toate astea.

Paranteza doi: te rog eu mult de tot, daca fie si un pic din ce am scris mai sus se aseamana cu ceva din viata ta, mergi la un psiholog sau un psihiatru (recomand: https://www.psihiatrice.ro/ – si nu-i reclama, chiar sunt pacientul doamnei doctor si ii sunt profund recunoscator dar asta in alt articol). Nu-i o rusine, nu inseamna ca esti nebun, slab, ca n-ai curaj s.a.m.d. E ca si cum ti-ai rupt piciorul, nu ti-e rusine sa te duci sa ti-l puna in gips, nu? Same shit, different organ.

Sa mergem mai departe insa. Pe scurt, ma aflam in mizerie si nu stiam ce vreau sa fac cu viata mea. Atunci a aparut o raza de lumina, SuperBlog.

experienta mea in de-ale marketing-ului digital

M-am inscris cu teama in competitie (ca deh, oricum teama devenise umbra mea). Ce m-a speriat? Numele de pe afis. Am vazut acolo bloguri pe care le citeam, oameni de care stiam din online, bloguri mari, puternice, deja branduri. In prima faza gandul a fost… ce sa caut eu aici? Aveam impresia ca e ca la fotbal, vii tu din Divizia C sa joci la Liga 1. Asta mi se parea ca e diferenta – si asta si era, cel putin atunci.

Sau e ca atunci cand ajungi cumva la un party fara voia ta si in 15 min te intrebi… ce naibii caut eu aici?

Am explicat contextul, hai sa va spun acum si ce stiam eu despre blogging:

• nimic

• stiam sa-ti scriu o poveste dar ce treaba au povestile cu modul de scriere din online?

• readibility – nu va suparati nenea, ce e aia?

• structura articol – stai, adica nu-i de ajuns sa pun tot textul gramada in articol? ce zici, sa sparg textul cu subtitluri, liste etc? (nu da cu pietre, ca acum stiu ce inseamna dar articolul asta eu il vad ca pe o povestire – ca asta si e de fapt si de aia am lasat-o mai moale cu structura)

• sa pun si poze? pai am pus una la inceput, cate vrei sa pun, da’ ce-s eu site de poze?

• advertorial – aaaa… adica ceva ce publici pe bani, nu si fac ce vreau eu si tu-mi dai bani, nu?

• brief de marketing – beef ai zis nu, ca mi-e foame? Marketing stiu ce e ca am facut ASE-ul am invatat la marketing acolo de…

• optimizare SEO – eh aici am picat pe subiect, eram as…a nu! stiam cum sa pun un link do follow pe o ancora dar atat. Incolo de cuvinte cheie, de cate ori sa apara in articol, unde sunt locurile importante etc… jos, nota 2. Nada. Nimic. Zero. Blank.

• formatare articol – pai e ok sa pui bold si italic unde ai tu chef, nu? Nu. Noroc ca nu eram si pasionat de culori, ca altfel acum probabil as fi putut fi acuzat de simpatizare LGBTQWZ si ce litere or mai fi pe acolo.

E clar, eram foarte pregatit de SuperBlog sau blogging in general, nu? Adica, cu un om descris mai sus, sigur ti-ai dori sa colaborezi.

Bine, bine, da’ cu viata cum ramane?

Pai ajungem si acolo. Am intrat in lupta cum spuneam total nepregatit si fara lumanare cum s-ar spune, cu fundul gol si adversarii (neam cu Vladut, il stii, domn’ Dracula) alergand cu tepe dupa mine. Cam asa ma simteam de pregatit.

Long story short SuperBlog mi-a salvat viata pentru ca:

• am descoperit ca pot sa scriu!!! si am descoperit ca bloggerii din juriu+marketing-ul unor branduri in unele cazuri, APRECIAZA CE AM SCRIS!!!! Eu am scris boss, da, eu am scris si uite, oamenii astia mi-au dat ditai notele (in unele cazuri cel putin), uite, am luat mai mult ca altii mult mai bine cotati! Deci chiar pot sa scriu? Is this my road?

• am prins incredere in mine cum nu mi s-a mai intamplat niciodata! dupa SuperBlog, am stiu ca mi-am gasit calea, stiu ce vreau sa fac in viata, vreau sa scriu, vreau sa public, vreau sa amestec tastele intre ele asa cum nu o face nimeni, vreau sa invat sa-mi pun sufletul pe foaie si vreau ca tu sa-l simti! Si desi nu traiesc din asta inca, sunt pe drumul cel bun.

• Am invatat sa scriu. Am invatat dintr-o singura competitie, cam tot ce nu stiam mai sus sau macar am prins o directie. SEO cel putin, este un domeniu care ma pasioneaza si ma pot lauda fara sa mint, ca sunt nr.1 in google pe anumite cuvinte cheie.

• Am invatat multe de la juriu. Imi scapa numele si-mi cer scuze, daca vezi articolul asta, poate te recunosti si-mi dai un semn (stiu ca era un nume cumva special). La una din probe, am facut contestatie la misto. Asa am si scris in contestatie, ceva de genul, ca stiam si eu ca nu merit mai mult. Bloggerita respectiva (era in Timisoara atunci si acum stiu ca e in marketing pentru ceva firma de securitate pe IT, imi pare super rau ca nu-mi amintesc) mi-a raspuns cu amabilitate. Si-a rupt din timp si mi-a explicat pas cu pas unde am dat-o in bara. De exemplu, nu constientizam ca am un tic in scris, foloseam in mod repetitiv un cuvant (nu mai tin minte care era ala) dar nu mi-am dat seama pana nu mi-a zis ea. Tot ea mi-a zis ca-i de bun simt sa mai verifici naibii o data articolul ala cand il publici, si sa nu mai scrii ca boul freestyle (incepi articolul, scrii, nu citesti, nu modifici, publici – I did that a lot of times). Si multe altele pentru care ii sunt recunoscator si azi si ii voi fi mereu si la fel si Pisicii Negre (saru’mana vecina, daca mai stai prin Berceni).

• Am invatat sa scriu respectand un brief de marketing.

• Am invatat sa fac research mai sanatos asa – pana atunci scriam din cap.

• Am invatat sa invat sa ma diferentiez de ceilalti. Sunt 120 de bloguri in competitie, daca faci doar o descriere, cu ce iesi in fata? Duhhh?

• Am invatat ca umorul e bine uneori sa-l tii si pentru tine sau sa-l ponderezi. Am participat la una din probele Delaco (nu mai tin minte clar, era ceva cu branza care e la fel de pufoasa ca niste norisori, ceva de genul). P.S Delaco au avut mereu super probe, la una din ele atunci unul din premiile probei era… O VACA! Da, da, nu glumesc. O VACA! Nu s-a dat pana la urma, si sponsorul si castigatorul (care cred ca oricum statea la bloc) au cazut la pace ca e mai bine sa primeasca banii in schimb. M-a apucat pe mine sa ma cred Ion Creanga si m-am apucat sa fac o povestioara. Era despre un tip care are un accident intr-un super market si intra in moarte clinica si ajunge in Rai, unde are o discutie baieteasca cu Sfantul Petru (care are vocabular de Berceni: boss, esti bou, da-i drumul etc.) si unde descopera cu stupoare ca de fapt in Cer, norii sunt formati din branza! Mie mi s-a parut blana articolul (vezi, Berceni-ul e in mine desi-s buzoian de origine) dar punctajul a fost undeva la 80 cred. Am facut contestatie de curiozitate si juriul (iarasi, memoria, era o domnisoara care se ocupa de marketing-ul firme) mi-a raspuns: boss, articolul tau e caterinca rau dar… nu se fac din astea, nu e potrivit stilul pentru un advertorial. Nu cu aceste cuvinte.

• Am invatat ca, creativitatea NU e neaparat ce credem noi.

Am invatat o mie de chestii. Mi-ar trebui un blog intreg sa-ti explic ce am invatat de acolo tehnic si nu numai. Am invatat sa ma disciplinez, ca trebuie sa scriu regulat, am invatat sa ma temperez si sa nu ma gandesc la familia sponsorilor pentru ca am primit eu nota mai mica decat credeam la unele articole.

Jurizarea e subiectiva! Nu in sensul ca sunt oameni favorizati, combinatii si din astea. Ci in sensul ca uneori, oricat te-ai stradui, NU esti tu cel mai pe gustul juriului. Aia e. Trebuie sa-ti si dai seama din brief, din ce se posteaza in jurul brand-ului etc. ce se doreste. Unii de exemplu sunt mai chill, si iti permit s-o iei un pic si pe aratura (daca nu ma distrez cand scriu, ma relaxez sau macar simt ceva, am scris degeaba) altii sunt mai rigizi si vor strict un advertorial. Asa ca aici n-ar trebui sa-ti permiti sa faci tu pe umoristul and shit.

Trebuie sa dibuiesti ce vrea juriul care sunt sun asteptarile si daca vrei sa stii cumva, 10 lei si-ti zic (P.S tips&tricks, daca-i un sponsor recurent, vezi cine a castigat probele in trecut si care era tonul articolului respectiv). Era mai spre poveste asa sau era strict pe subiect, tight, gen descriere de produs? Vezi daca poti sa afli ceva despre juriu, cauta-i pe FB, vezi ce aprecieaza ei etc. Un pic de stalking n-a omorat pe nimeni. Si stai naibii pe grupul de facebook!!! Deseori sunt date indicii serioase despre probe si ce se asteapta de la ele. Na, ca am scris si fara 10 lei dar totusi nu m-ar deranja o rugaciune scurta si 5 lei pe paypal (iau si eu un 0.00000000000000000001 ETH).

Si ca sa finalizez, am prins incredere in mine si pentru ca am castigat ultima proba. Sa-i dea Dumnezeu sanatate vesnica Ralucai Cincu, aici mi-am amintit numele (si pentru ca l-am scris in articol). Asta e articolul cu care am castigat acea proba – daca e cineva curios, era despre partenerii SuperBlog. Asta m-a facut partener pentru editia de primavara si ma repet, mi-a dat multa incredere.

Competitia am terminat-o pe un foarte onorabil loc 21, dintre vreo 60 de finalisti (cam pe acolo erau, nu mai tin minte sigur).

A fost o experienta uluitoare pentru mine si mi-a salvat si schimbat viata – mi-a salvat viata, nu-i o metafora. 6 ani mai tarziu, uite, inca scriu si-mi place de mor, blog-ul e in crestere, cunostintele mele sunt in crestere s.a.m.d.

Asa ca as vrea sa multumesc pe aceasta cale din tot sufletul cum spuneam organizatorilor, Claudia si Albert, tuturor celor care au fost in juriu atunci, tuturor bloggerilor (la care ma uitam ca la niste icoane care au facut analize si mi-au remarcat unele articole), celor care si-au rupt din timp sa-mi dea sfaturi (fie mie, personal, fie generale) si celor de pe acest grup.

Si un sfat la final. Eu corporatist cu acte in regula, am invatat ceva, let’s give back to community. Asa ca daca esti pe aici, daca lucrezi undeva full time, arunca o vorba, poate iti vezi compania pe lista sponsorilor (e bine si pentru companie si pentru noi toti). Si daca nu poti sa faci asta, da si matale un share, pune banner-ul pe blog sau pe unde poti, do something about it.

Blogosfera suntem noi. E treaba fiecaruia dintre noi sa ridicam blog-urile si sa ramana in atentia oamenilor. Sa inteleaga ca un content scris, e de multe ori mult mai bun si mai util decat unul video (no offence vloggeri etc.).

Inca o data, multumesc tuturor, sanatate si sper sa ne vedem in arena si la finala (planul meu sa particip la editia de toamna si sa fiu finalist, nu-mi pasa pe ce loc, telul meu e sa scriu pentru absolut toate probele)!

sursa imagini: pixabay.com