Filmul prezentat astazi este unul mai vechi ca primul razboi mondial si anume: Portret Doriana Greia (Portretul lui Dorian Gray) varianta din 1915. Este doar primul film, urmeaza o pleiada de alte filme pe acelasi subiect. In alta ordine de idei, m-am mirat intodeauna cat de repede s-au miscat lucrurile cu privire la ecranizari, pentru ca foarte rapid de la aparitia filmului (circa 20 de ani) au fost ecranizate carti precum Quo Vadis, Ben-Hur sau aceia ce face subiectul articolului de astazi.
Portretul lui Dorian Gray
Primul film (ca si celelalte) este inspirat din cartea cu acelasi nume a lui Oscar Wilde, carte aparuta in 1890. Mi s-a parut culmea ca prima ecranizare a acestei nuvele este una de origine ruseasca (cel putin daca vorbim de un lung-metraj), regizata de Vsevolod Meyerhold si de Aleksandr Levitki si cu actori precum Varvara Ivanova, Mihail Doronin si V. Meyerhold. Este considerat de istorici cel mai bun film rusesc de dinainte de revolutia din 1917. Conform „Secolul Cinematografului”, regizorul si-a dorit ca prin acest film „… sa aduc pe ecran ritmul specific al gesturilor, care corespunde legilor generale ale ritmului, utilizand cat mai bine posibil efectele de lumina proprii cinematografului. Prima mea sarcina este sa intreprind cercetari asupra metodelor cinematografului, metode inca ignorate si neutilizate”. Este de asemenea prima experienta cinematografica a acestui regizor.
Despre film nu-mi pot da cu parerea, nu l-am vazut si nici n-am unde. Cunosc insa subiectul cartii ca atare va pot spune ca a fost/este cu siguranta un film foarte profund. Cartea cel putin prezinta sentimentele umane, este un soi de introspectie sau de analiza foarte apropiata. Este vorba si despre dualitate si despre actiuni in oglinda si cam despre ce vreti voi.
Pe scurt, cartea prezinta un tanar obsedat de frumusetea sa (echivalentul pitiponcului sau metrosexualului de astazi) ce innebunit si narcisist se hotaraste sa-si vanda sufletul ca sa ramana vesnic tanar, portretul sau urmand sa imbatraneasca si sa primeasca toate „loviturile” harazite de soarta lui. Fericit, tanarul nostru isi face de cap insa pe masura ce trece timpul si el tot calca pe bec, vede cum portretul se transforma si cum toate urmele vietii sale apar in detaliu in acesta.
Este cu siguranta o carte ce trebuie citita sau macar vazut un film pe tema asta.
Cum spuneam un pic mai sus, pe asta din 1915 nu putem sa-l vedem, insa conform IMDB cine e dornic sa vada macar un film pe subiectul asta are de unde alege pentru ca avem asa circa 7 astfel de filme. Cel mai recent este cel din 2009.
Portretul lui Dorian Gray cred insa ca este si va ramane un subiect la moda, foarte interesant pentru ca are un subiect neobisnuit care te pune pe ganduri dar cred ca in acelasi timp te si invita la visare.
Referinte articol:
- Secolul Cinematografului
- Wikipedia.org
- IMDB.
Sanatate!
P.S Daca sunteti curiosi care sunt cele mai bune/interesante filme din istorie, tag-ul: #cele mai bune filme va asteapta.