Cât de mari sunt eforturile pe care ești dispus să le faci ca să îți atingi scopurile? Pentru că trebuie să transcenzi limitele obișnuite pentru a putea să ajungi sus de tot. Cât poți să accepți și cât poți să sacrifici?
Whiplash, în regia lui Damien Chazelle, cu Miles Teller, J.K Simmons, Melissa Benoist este unul dintre cele mai bune filme din 2014, punct. În funcție de ce anume vrei să vezi, îl poți considera o dramă dar și un film motivațional, în același timp.
Cine motivează mai tare, drama sau bucuria, evenimentele negative sau cele fericite? Cred că amândouă, depinde și de speță.
Ca producător muzical (amator), nu aveam cum să ratez un film despre jazz, mai ales că jazz-ul stă la baza hip-hop-ului. Și nu doar Unora le place jazz-ul, îmi place și mie, măcar din când în când, dacă e bine făcut. Mândru de mine că am auzit de o parte de muzicienii din film, înainte de a mă uita la film.
#sinopsis Whiplash, film cu toboșar
Subiectul filmului este unul uzat, întors pe toate părțile ca un zar la casino. Îl avem în prim-plan pe Andrew. Acesta studiază muzica la colegiu, visul său este să ajungă toboșar și asta și studiază. Este vorba despre muzică jazz, după părerea mea cel mai greu gen de cântat la tobe.
Andrew este perfecționist dar la fel este și profesorul său. Fletcher este o fiară. Seamănă cu un sergent-major sau un gradat de la pușcașii marini. Nu are pic de milă pentru elevii săi. Îi hărțuiește constant, îi umilește, îi intimidează, țipă la ei etc. Scopul său este unul singur, să-i facă să dea tot, să-și depășească limitele. Nu îl interesează ce vor crede despre el sau cel puțin speră că vor înțelege în timp.
Modul acesta de a se comporta nu îi aduce fani și nu mulți reușesc să reziste psihic, tensiunea este constantă și o poți tăia cu cuțitul. Ca atare, pe măsură ce înaintăm în film, relația dintre protagoniști se strică de tot și noi ajungem să-i cunoaștem mai bine.
Fletcher cel puțin, este un personal dat naibii. Este înfiorător de dual, acum pare să fie dracul în persoană, foarte dur și nemilos, genul de persoană ce savurează frica pe care o inspiră, acum lăcrimează din cauza decesului unui fost student etc.
#ochiul critic
Whiplash, este primul film cu toboșar văzut de mine până acum. Cu siguranță vor mai fi și altele, îmi place mult subiectul.
Aș putea să scriu câteva articole bune pe baza acestui film, este extrem de complex. La vremea sa a stârnit controverse mari. Cei obișnuiți cu filme cu pac-pac, n-au înțeles de ce a câștigat trei Oscaruri filmul ăsta. Îmi aduc aminte și acum discuțiile auzite de genul „dar nu fac nimic, tot filmul are loc într-o cameră!”.
Cei ca mine, au apreciat foarte mult filmul. Trecând peste acțiunea lipsă, am reușit ca și toboșarul din acest film să vedem mai departe în film. De asta l-am apreciat, pentru că am apreciat lupta, atât lupta internă cât și cea externă, motivația și toate celelalte teme prezente în acest film.
Îmi place o dezbatere bună și mi-a plăcut și filmul ăsta. Și de asemenea, apreciez mult și o altă idee prezentă în acest film, aceea a unui under-dog ce se ridică și ajunge în vârf prin prisma propiilor acțiuni, fapte și puteri. Un făt-frumos ce se dă singur peste cap să ajungă în vârf.
Deși ideea generală este foarte uzitată, interpretarea, scenariul, atmosfera toate sunt perfect originale, nu încape îndoială. Peste tot sunt accente dramatice, se urmărește drumul personajului principal, lupta sa interioară, frustările, dorința de a fi cel mai bun etc.
Mie mi-a plăcut mult acest film cu un toboșar, din cam toate punctele de vedere. Are o poveste interesantă, densă, un scenariu bun, actori de calitate, decoruri interesante ș.a.m.d.
La o singură chestie am de comentat, la prestatația actorului din rolul principal când a fost vorba de tobe. Nu mă refer la cum a jucat în general, ci doar la credibilitatea sa ca toboșar. Deși am înțeles că ar fi bătut la tobe de mic, eu unul n-am putut să-l cred. Nici o secundă nu mi-a dat impresia de profesionist a acestui instrument muzical, așa cum ar fi cerut-o rolul său.
Este singurul minus acordat filmului, în afară de acest mic impediment, în rest mi s-a părut foarte bun.
Încheiem cu trăilerul, și uite, de asta se numește filmul Whiplash.
Sursă imagine: http://www.impawards.com, editată de mine