Imi pare rau pentru titlul ales, ar fi trebuit sa-l folosesc pe cel sugerat de noua „jucarie”, Chat GP si anume „Navigand prin durerea respingerii emotionale”. Suna mult mai pompos. Dar eu nu sunt vreun „mentor” si nici vreun speaker motivational, n-am studii medicale etc. Nici acest articol nu e scris cu pretentia ca-ti va rezolva viata. L-am scris pentru ca am vazut un filmulet (link la final) despre asta si mi s-a parut interesant. Pentru ca e important sa discutam despre respingere si efectele ei asupra noastra.
Mentionez insa inca o data de la inceput, ca nu am expertiza necesara sau capacitatea de a oferi sfaturi revelatoare despre acest subiect sau viata in general. Am insa propria experienta cu astfel de sentimente si cumva concluziile la care am ajuns in urma acestor experiente. In rest, recomand personal calificat pentru terapie (si si aici, vorbesc din proprie experienta).
Despre respingere si efectele ei
Ne place sau nu, indiferent ca postam pe social media chestii gen „n-am nevoie de nimeni” – scrise intr-un mod sau altul – avem nevoie de altii. Oamenii sunt animale sociale, traim de la varste mici in grup – in familie – ne formam un cerc de prieteni etc. Mai tarziu avem colegi de scoala, apoi de munca s.a.m.d. Deci daca nu esti vreun pustnic precum Daniiel Sihastrul – la propriu – lasa vrajeala si accepta ca suntem tribali.
E si motivul pentru care oamenii aleg sa tina cu anumite echipe de fotbal/ alt sport, un anumit gen de muzica, un anumit gen de filme, anumite persoane publice etc. Pe scurt, este sentimentul de a face parte din ceva, apartenenta la ceva.
Din punctul meu de vedere, este unul din motivele pentru care o forma de respingere pe care o resimti, te afecteaza. Daca erai un urs mascul – care sunt animale solitare – atunci n-ai fi cautat companie si n-ai fi avut probleme pe tema asta. Din pacate sau din fericire esti om si atunci, la un moment dat, ajungi sa ai de-a face si cu aceasta „respingere”.
Ce inseamna respingere?
Aproape indiferente de ce varsta ai gandeste-te la cateva situatii:
- n-au vrut copii sa se joace cu tine
- ies oamenii prin oras dar nu te invita si pe tine – colegi de scoala/ job poate
- nu toata familia te place
Si evident, bomboana de pe coliva. Refuzul unei persoane pe care tu o vezi ca un partener de a iesi cu tine/ o despartire de partener. Este za ultimate form of rejection. Si cea mai dureroasa probabil. Din experienta mea, cea mai dureroasa, dupa decesul unei persoane dragi.
Imbraca insa diferite forme. Un exemplu observat recent pe social media, oameni care se lamenteaza foarte mult ca au fost blocati de alti oameni si ca nu inteleg de ce. Atentie, nu vorbim de copii, vorbim de oameni de diverse varste, oameni si de 50-60 de ani. Practic, acel „block” primit de la o persoana pe care nici macar nu o cunosc, reprezinta o forma de respingere pe care ei o resimt.
Ar trebui s-o resimta? NU! Motivul pentru care insa se simt lezati, are legatura cu ce spuneam mai sus insa, faptul ca suntem animale sociale.
Din punctul meu de vedere, respingerea este resimtita pentru ca de fapt ascunde altceva si anume: teama de singuratate. Care teama de singuratate apare din aceleasi motive exprimate mai sus.
Se poate presupune si ca ar fi un material genetic pe care il caram dupa noi. Din vremuri primordiale, cand oamenii traiau in grupuri, grupul insemnand siguranta, mancare si viata. Excluderea din acel grup/ trib, inseamna practic o pedeapsa capitala. Pentru ca nimeni nu putea supravietui pe cont propriu.
Desigur, pot fi o gramada de motive pentru care unii dintre noi, resimtim mai puternic aceste respingeri. Evident, un psiholog ar fi in masura sa explice mult mai bine si mai concret, ca atare prefer sa nu-mi dau cu parerea. Daca insa te regasesti in situatia in care orice forma de „excludere” sau orice lipsa de validare din partea unor persoane pe care nici macar nu le stii te afecteaza, atunci incearca sa te gandesti la prima situatie cand te-ai simtit pe dinafara. Cand a fost, cu cine si de ce?
Cum facem fata respingerilor?
Cel mai bun sfat pe care il pot da este: mergi la terapie. Impreuna cu un psiho-terapeut, poti descoperi de ce te afecteaza si odata ce intelegi mai bine fenomenul si te cunosti mai bine, poti reactiona mai bine.
In ceea ce ma priveste – pe langa terapie – am invatat cateva chestii de-a lungul timpului.
Cum ar fi faptul ca e imposibil sa te placa toata lumea – fie ca vorbim de mediul online, fie ca vorbim de real life. Nici nu trebuie sa te placa toata lumea, nici nu se poate. Nici tu nu placi pe toti. Asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu tine. Pur si simplu, nu poti rezona cu toti.
De asemenea, incearca sa te cunosti cat de bine poti si sa-ti stabilesti singur valoarea. Nu ai nevoie de validarea cuiva. Da, o cautam cu totii macar din cand in cand – fie si inconstient. Dar nu e deloc necesara. Faptul ca tu pui o poza pe instagram si obtii 10 like-uri, nu 300, cat credeai tu ca merita, nu inseamna ca poza e nasoala. E un cumul de alti factori.
De asemenea, e foarte important, din partea cui vine acea respingere si de ce?! Ca exemplu, de cand am blog-ul asta si sunt cativa ani buni, am primit de-a lungul timpului tot felul de comentarii. Mi s-a comunicat si ca nu sunt sanatos la cap dar si ca sunt dobitoc, ar trebui sa ma las de blog, sunt pueril etc. Practic, sunt forme de respingere. De care insa nu-mi pasa si nu mi-a pasat! Pentru ca nu-i cunosc pe acei oameni, ei nu ma cunosc pe mine si nu reprezinta nimic pentru mine.
De altfel, sunt ei in masura sa-mi evalueze activitatea? Astfel incat parerea lor sa merite luata in seama? Din punctul meu de vedere, in 99% din cazuri raspunsul este NU.
Ca sa rezum, inainte sa te simti respins/ jignit, vezi de la cine vine aceasta respingere si cine e persoana aia pentru tine? Reprezinta el ceva pentru tine, ce valoarea emotionala/ sentimentala are el in viata ta?
Discutia este una foarte, foarte lunga pentru ca intervin extrem de multe variabile. Concluzia este insa ca daca in mod constant – chiar la cele mai mici actiuni – te simti respins, atunci mergi la terapie. E cea mai buna solutie.
Ai aici si filmuletul de care discutam la inceput.
sursa imagine: pixabay.com