Copii capitanului Grant a aparut in 1868, sub numele Les Enfants du capitaine Grant. Este una dintre cele mai bune lucrari ale lui Jules Verne, o carte apreciata de copii si adulti in aceeasi masura as zice eu. Sau cel putin eu am citit-o cu aceeasi placere si atunci si acum. Doar ca acum am inteles-o mai bine, pentru ca am citit-o prima oara pe la 12 ani cred (no internet connection) si erau multi termeni/ elemente pe care nu le stiam.
Nu sunt sigur de ce, dar mi-a amintit de Capitan la 15 ani, o alta carte foarte faine de-ale lui Jules Verne. De altfel, nu sunt sigur ca omul asta a scris si carti slabe, cel putin eu nu-mi amintesc din ce am citit pana acum.
sinopsis Copii capitanului Grant de Jules Verne
Si am plecat in calatorie. Pentru ca asta este cartea, o calatorie. Dar nu una in scop recreativ ci una cu scop nobil.
Domnul lord John Glenavan si sotia sa, nobili scotieni se plimba cu Duncan, un iaht pe carbuni, un voiaj de placere. Dar cat se plimba ei asa, vaneaza si un rechin. In rechin, se afla o sticla. In sticla, se afla un mesaj. Cam sters mesajul, scris in 3 limbi, care este totusi un mesaj de ajutor. Reiese de acolo ca un anume domn Grant, capitan al vasului Britannia, a naufragiat pe o insula pustie. Nu se stie insa numele, pentru ca l-a sters apa. Sa fie Australia, sa fie America de Sud, sa fie Oceania, ce sa fie?
Nu stie nimeni. Cum amiralitatea refuza sa caute nava respectiva, lordul se hotaraste sa plece el in cautare. In urma unui anunt la ziar, ii „racoleaza” si pe cei doi copii ai capitanului Grant, Mary si Robert.
Acest grup ciudat, caruia i se mai alatura un nene – un geograf care paradoxal, este lipsit de simtul orientarii, domnul Paganel.
Impreuna, pleaca sa-l gaseasca pe domn’ Grant.
ochiul critic
Cartea este o calatorie. Una de cautare, dar prin intermediul careia vedem o gramada de locuri. America de Sud, Oceania, Australia. Autorul s-a folosit de aceasta cautare ca o „scuza” pentru a ne da informatii despre locurile vizitate. Pentru anul in care a aparut, 1868, probabil era si un veritabil atlas geografic. La vremea aia, informatiile astea nu erau la indemana oricui.
Este si un punct interesant al cartii dar acum, in zilele noastre si un punct in minus. Cum ziceam la inceput, prima oara am citit-o pe la 12 ani, nu aveam internet, asa ca am absorbit informatiile geografice/ fauna si flora/ istorice, cu mare interes. Acum, recitind-o la 37 de ani, partile alea m-au plictisit. Acum stiam de ele, nu imi mai oferea nimic nou/ interesant. Le-am cam „sarit” oricum, pentru ca nu erau relevante pentru poveste.
In rest, nu prea am ce sa zic de rau. Cartea este interesanta, bine structurata, condimentata cu tot ce trebuie: aventura, actiune, mister, dragoste, emotii care se schimba, ba esti dezamagit, ba iti revine speranta etc.
O recomand cu drag, este o carte care cred ca ar trebui sa se afle in „portofoliul” de cititor al oricui.
O poti cumpara de aici (link afiliat).