ilustratie alb negru corabie vikinga

Lucruri pe care nu le stiai despre Islanda, o tara de poveste

Islanda, o tara de poveste, care starneste mult interes, din mai multe motive. Este o tara situata pe o insula de circa 100.000 km2, cu vreo 300.000 de locuitori. O tara inconjurata de ape asadar, cu o fauna si o flora foarte interesante. De exemplu, daca ai fobie de paianjeni, acolo poti locui. Sunt doar vreo 91 de specii, dar toti sunt mici si neveninosi si putini. Deci ideal sa scapi de fobie.

Mai sunt diverse mituri legate de aceasta tara. Acum cativa ani, circula un articol pe net, in care se spunea ca guvernul Islandei, plateste barbati sa vina si sa se casatoreasca cu islandeze. Cumva ca sa creasca populatia si natalitatea. Fake. Nu s-a intamplat asa ceva.

E o tara misto din multe alte puncte de vedere, cum ar fi faptul ca in afara Pazei de coaste (in numar foarte redus) nu are o armata „activa” si stabila, infractionalitatea este mica etc. Sunt multe lucruri de invatat si apreciat.

Dar suntem azi aici sa discutam despre trecutul Islandei, nu neaparat despre prezent, desi sunt niste similitudini.

Islanda, o tara de poveste

Aflata langa Norvegia si Suedia, Danemarca, Finlanda, a fost vizitata de mai multe ori de vikingi, cum era si normal. Legendele vorbesc de nume ca: Gardar, Naddod, Floks Vilgardssonn. Aparent, acesta din urma i-a si dat numele acestei insule Eisland insemnand exact cam cum suna: Tara Zapezilor.

Ei nu au fost insa rezidenti ai insulei. Practic au ajuns acolo mai degraba din intamplare, impinsi de furtuni. Aceste furtuni i-au facut sa si petreaca cateva luni pe acolo, pentru ca nu se puteau intoarce acasa.

ilustratie Ingolfr Arnarson colonizare islanda

Pe la 860, in timpul domniei lui Harald Harfagr – Norvegia – a existat un domn, care a trebuit s-o stearga din tinuturile natale. Numele sau este Ingolfr Arnarson si alaturi de sotia si fratele sau, este considerat primul colonist permanent al Islandei. Ca paranteza, mi se pare ciudat ca dintr-un grup de oameni (ca doar nu s-a dus singur acolo) sa-l numesti pe unul primul colonist. Pai si aia cu care a venit, fix cu aceleasi corabii au pus piciorul mai tarziu pe tarm sau ce?

Ingolfr, a fugit asadar din tara natala – nu e clar de ce, ce facuse pe acolo dar era clar ca nu era pe placul autoritatilor. A cautat un loc unde sa se poata stabii si sa traiasca linistit. Practic, el cauta un azil politic sau o tara fara acord de extradare cu Norvegia.

Cam asa s-a si intamplat. Legenda spune ca odata ajunsi langa coastele Islandei, si-a aruncat scandurile scaunului in apa. Unde s-au oprit ele, s-au oprit si ei si acolo avem asadar Reykjavik, capitala de astazi a Islandei. De fapt capitala cam din totdeauna. Asadar, ai nostri trageau cu sageti si acolo stabileau orase si manastiri, altii aruncau cu scanduri pe apa.

Dar chiar au fost ei primii locuitori ai Islandei?

Aici exista un pic niste discutii. Pentru ca scrierile istorice si legendele, nu se pupa neaparat cu descoperirile arheologice. Ingolfr si compania, se pare ca au fost primii colonisti nordici ai insulei. Inaintea lor, ar fi fost acolo o manastire irlandeza. Insa calugarii au plecat de bunavoie cand au venit norvegienii, nu voiau sa imparta insula cu „barbarii”.

Organizare politica

Langa lacul Thingvalla, exista in fiecare an, adunarea oamenilor liberi. Era prezidata de un soi de judecator superm, cu numele de langmann. In principiu colonizata in mare parte de norvegieni – caci mai venisera si altii – se urmau legile si regulile din tara natala.

Deciziile erau luate de Althing – adunarea poporului. Aceasta a activat din 930 pana pe la 1700 fix in locul mentionat. In amintirea acestei traditii, Parlamentul Islandei poarta si in ziua de azi numele de Alþingi.

Legile erau insa foarte dure – desi la acele vremuri, nu prea erau pe nicaieri legi de treaba. Evident ca se practica pedeapsa capitala. Se spune ca langa locul acelei adunari, exista o stanca imensa, care era si loc de executie. Vinovatii erau aruncati in stanca, sa li se rupa oasele si dupa aia din stanca, in apa.

Cu toate acestea, noua tara, avea conditii mai blanda de trai decat in Norvegia. Clima mai ok, vanat din belsug, pasuni manoase, etc.

Politica Islandei se strica

Din pacate nimic nu rezista la nesfarsit, nu? Odata cu cresterea populatiei, a aparut desigur si nobilimea. Fie imigranti, fie nobili ridicati locali.

Ei bine, ei au si stricat treaba. Pentru ca evident, si-au dorit sa aiba controlul asa ca adunarea poporului, vechile legi – chiar si vechii zei – au cam trecut pe locul 2. Crestinismul a dus si el (indirect) la subjugarea populatiei majoritare in fata elitelor locale.

Asadar, libertatea taranului de rand s-a cam dus. Intr-o forma sau alta, au ajuns asemenea iobagilor de pe la noi.


Multe motive au dus la ajungerea Islandei impreuna cu Norvegia subt dominatia Danemarcei. S-a intamplat incepand cu secolul 14 si a durat pana pe la 1944.

Poate tocmai de aia, Islanda este una dintre cele mai puternice democratii din ziua de azi – cel putin eu asa stiu. Este un loc minunat, pe care imi doresc sa-l vizitez la un moment dat.


Despre frumusetea Islandei, aici, National Geographic are un documentar superb.


surse de informare/ imagini:

  • Oamenii Nordului de Florica Lorint;
  • wikipedia.org
  • publicdomainvectors.org

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *