Articol de astăzi nu îmi aparține și de data asta nu l-a scris Orghidan. Este un articol guest-post, scris de cineva care nu face parte din lumea online-ului. Este scris de Nina (o știi de la pisici), o prietenă adevărată și este despre un subiect foarte frumos: prietenia.
Ce este prietenia? Conform wikipedia avem așa: „Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză de loialitate, buna-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.”
Deseori m-am întrebat cum poți recunoaște un prieten adevărat de unul care spre exemplu are un anumit interes.
De ce vreau așa mult să știu asta? Pentru că m-am înșelat de multe ori până acum și aș vrea să nu mai repet aceeași greșeală, pentru că trebuie să recunosc, e dureros să ajungi la această concluzie.
Până la urmă cred că pot să îmi răspund, deși din păcate nu este o rețetă pe care oricine o poate aplica și se poate considera safe pe viitor de dezamăgiri. Eu zic că este vorba de feeling-ul pe care îl avem în legătură cu oamenii din jurul nostru, pe care fie îl ai din prima clipă sau îl obții pe măsură ce cunoști omul.
Cum arată pentru mine un prieten adevărat? Păi e simplu, chiar am cel mai bun exemplu: în primul rând este întotdeauna alături de tine când ai nevoie, chiar și în momentele proprii mai puțin bune, dar astfel altruismul, pe care eu îl asociez unei prietenii, iese la suprafață.
Un prieten știe întotdeauna ce să spună astfel încât să te ajute, și aici mă refer și la lucruri pozitive dar și negative pe care alte persoane se feresc să ți le spună. Te cunoaște foarte bine, te încurajează, se bucură cu tine, suferă cu tine, se dă peste cap să te ajute cu orice poate, te ceartă când e cazul, îți recunoaște în privire orice gând, practic te citește imediat.
Dacă regăsești în această descriere pe cineva apropiat, înseamnă că ești norocos și atunci știi ce înseamnă să fii iubit și știi că ai pe cine să contezi.
Câți prieteni adevărați avem oare de-a lungul vieții? Probabil foarte puțini, dar cred că este suficient, pentru că altfel cum am mai avea timp și pentru noi, nu? 🙂
Eu cred că pot să zic că am max 3 prieteni adevărați, pe care îi apreciez maxim și le mulțumesc…nu e ușor să o suporți pe Nina ?.
Eu mă regăsesc perfect în articol și sunt perfect de acord cu el. Tu ce părere ai? Poate te ajută și piesa de mai jos, mie mi se pare că ilustrează bine articolul (piesa este alegerea mea).
as putea sa-ti spun multe despre acest subiect dar ar dura… o viata?
in orice caz, daca gasesti un prieten adevarat, esti un om norocos!
eu sunt!!!… a mea BFF o am de 49 de ani neintrerupti, cum suna?… si nu este singura, mai am cativa!
wow, 49 de ani? a trecut ceva timp, felicitari! trebuie sa fie un sentiment foarte frumos 🙂
Mi-e greu să mai numesc pe cineva prieten bun. Poate pentru ca de prea multe ori eu am fost prietena cu tot ce insemna sa fii un prieten, dar reciproca nu a fost valabila.
E greu sa fii un om bun in zilele noastre cand toata lumea e egoista.
Mi-aș dori din suflet ca oamenii sa isi pretuiasca prietenii cand ii au.
Da, asa e, sunt cazuri cand prietenia nu se masoara la fel de ambele parti. Cel mai urat mi se pare cand cineva pare ca se comporta ca un prieten dar la primul „teste” pica.
Ma numar si eu printre cei norocosi cu o prietena din gradinita,pot spune de peste 40 de ani! Sintem ca doua surori,ne-am mai si „ratoit ” una la alta, dar pot spune ca este un privilegiu in ziua de azi ,cu atatea rautati in jur! Iti multumesc Gabița draga ,pentru ca imi esti alaturi mereu!
Hei, ce dragut. Eu n-am prieteni atat de vechi, doar de 15-10 ani. 🙂 Cateodata prietenia presupune si lucruri neplacute, important este sa se treaca peste ele.
Nu cred ca am o prietena In ziua de astazi e greu sa-ti gasesti si sa-ti pastrezi un prieten adevarat. Sau sunt eu ciudata. Dar nu ma plang. Il am pe sotul meu, cel mai bun prieten si fetele mele.
Nu cred ca esti ciudata chiar cred ca e greu. Eu in general am ramas la cei vechi de ani de zile, la prietenii de prin adolescenta. Din cand in cand insa, desi rar, mai am si surprize placute. Am invatat in timp sa nu prea mai fiu dezamagit de cei care trec fugitiv prin viata mea, dar sa-i apreciez mai mult pe cei pe care ii am sau apar si sunt surprize placute.
eu cred ca un prieten e cel cu care stai de vorba, te vezi peste 2 ani, si reiei discutia de unde a ramas. e omul cu care poti comunica indiferent cat de rara vorbiti/va vedeti. eu am o singura astfel de prietena, din liceu, care e persoana mea, asa cum ar spune meredith (vezi anatomia lui grey). ei ma deschid cu totul si pot sa vorbesc orice…desi nu o facem prea des
Da, e adevarat desi mie mi se pare totusi ca daca nu vorbesti relativ frecvent se cam pierde legatura, chiar daca e acolo si esti acolo, apropierea se mai duce in timp daca nu se pastreaza o legatura.
Eu recunosc faptul ca nu am prieteni, am doar cunostinte si apropiati.
Prietena mea cea mai buna este mama.
Si mama e tot fiinta si e foarte frumos sa ai o legatura asa speciala cu mama ta, sa poti fi si prietena cu ea. Poate o sa apara la un moment dat, cine stie?
Foarte bine punctat. Sincer cred ca in viata ajungem sa avem o multime de cunostinte, mai rar prieteni adevarati.
Da, sunt rari dar cand apar sunt surprize foarte placute.
Nu stiu daca mai exista prietenii adevarate.
Daca insa au supravietuit printr-un miracol, atunci acele persoane care ofera fara sa ceara, sunt de pastrat in visterie, caci sunt pretiosi ca o comoara.
Da, e foarte adevarat. O prietenie adevarata trece oricum prin niste teste, nu prea are cum sa fie doar roz. Prieteniile care supravietuiesc situatiilor de genul asta sunt priceless.
Asa e, din pacate rar mai gasim prieteni adevarati, Dumnezeu, parintii mei sunt si Alice sunt singurii mei prieteni adevarati.
Foarte frumos spus, e bine si asa. 🙂
Si eu cred ca pot sa-mi numar prietenii adevarati pe degetele de la o mana. Restul sunt prieteni de conjunctura ca sa zic asa.
Da, cunoscuti sau amici trecatori sunt multi, cei care sa si ramana acolo indiferent de ce s-ar intampla sunt putini, extrem de putini.
Cele mai trainice prietenii cred ca sunt cele intemeiate in adolescenta, atunci nu aveai griji, raspunderi si cred ca cel putin eu, stiam sa-mi aleg prietenii mai bine.
Si da si nu, erau mai multe prietenii atunci cred dar multe erau trecatoare. Sunt persoane cu care am ramas prieten din perioada aia si sunt prietenii frumoase, trainice.
Am cativa prieteni buni, dar nu am avut niciodata pe cineva in care sa am incredere totala si care sa nu ma dezamageasca, sa nu ma minta sa nu-mi ascunda lucruri. Eu dupa asa fel de prietenie tanjesc de cand ma stiu.
Atunci eu sunt mai norocos, sunt persoane de acest gen in viata mea, extrem de putine dar sunt acolo.
Nu am prieteni, doar cunoștințe. Nu pot avea încredere în prieteni, chiar daca cate odată îmi vine să le spun ce am pe suflet dar mai bine mă opresc și știu că fac bine.
Cunostintele se pot transforma in prieteni la fel cum prietenii se pot transforma in cunostine. Daca relatiile sunt sincere de ambele parti, e totul ok.
Imi este greu sa vorbesc de prietenie. Cu atat mai putin despre prieteni adevarati pentru ca am avut multe momente in care m-am inselat. Poate ca m-am atasat mai repede de cine nu trebuia pentru ca ulterior mi-am dat seama ca am ales gresit persoanele si alte dati am indepartat persoane care mi-ar fi putut fi prieteni pe viata. Am facut alegeri mai putin bune …
Cu totii le-am facut dar personal cred ca se merita riscul. As prefera sa ma insel de 10 ori si sa gasesc un prieten bun decat sa nu se intample deloc.