In regia lui Alex Garland, care s-a mai ocupat de exemplu de „Ex Machina” (2014) a aparut in 2018 „Annihilation”. Este un film pe care nu prea stiu in ce gen sa-l incadrez. Are un pic din… multe genuri. E si niste horror, e si niste thriller, e si S.F, e de toate.
Imi plac filmele de genul, parea interesant asa ca am zis sa-l vad. Mai ales ca sunt fan Natalie Portman, care are principalul rol in filmul asta. Alaturi de ea mai apare si Jennifer Jason Leigh („The hateful 8„) sau Gina Rodriguez („Scoob”, „Smallfoot”). Este un film cu personal redus as spune eu, nu cred ca apar mai mult de nu stiu, 20 de oameni in total. Asta nu inseamna ca e ceva rau.
Dar hai sa vedem despre ce este filmul.
sinopsis Annihilation – film 2018
Anumite filme imi dau dureri de cap cand trebuie sa le prezint. Asta pentru ca sunt de o simplitate dezarmanta, cel putin ca subiect. E si cazul de fata.
Undeva prin U.S.A, aproape de ocean, a aparut ceva ciudat. Este un soi de cupola energetica care acopera o buna bucata de teren. Acolo se intampla chestii ciudate, cum ar fi ca nu prea se mai intorc oamenii care se duc. Sau ca transmisiile radio sunt bruiate si alte lucruri dubioase. Nu intru in detalii, ca n-am cum sa fac asta fara sa dau spoilere.
Evident, varianta I.S.U americana se instaleaza in zona. Avem un mare centru de cercetare combinat cu armata, armata care are datoria de a intra in zona si a verifica ce se intampla. Printre ei se afla si sotul unui biolog, care dispare pe acolo. Avand la randul ei experienta militara, bioloaga se hotaraste sa intre la randui ei in zona, impreuna cu alti cercetatori, ca sa vada ce e pe acolo.
Ce gaseste exact, afli tu daca te uiti la film.
ochiul critic
Nici aici nu prea sunt multe de spus. Este un film care nu mi-a dat entuziasmul pe nas dar nici nu m-a plictisit/ enervat. Ca intriga, este setata destul de bine, desi subiectul nu este nou. Ca teme, avem mai multe. Clasica calatorie in necunoscut, care pana la urma este introspectiva, spalarea pacatelor, trecutul te prinde din urma, sacrificiul etc. Sunt mai multe impletite pe acolo. Nu deranjeaza dar nici nu mi se pare ca iese vreuna din ele asa, la suprafata.
In continuare sustin cu tarie ca regizorii ar trebui sa renunte la tehnica asta de flashback, fac abuz de ea fara motiv. Ma scoate din minti cand vad ca e folosita degeaba, ca sa fie acolo.
Revenind la subiect, filmul este unul executat corect. Actorii sunt credibili, efectele sunt bune, decorurile, costumele etc. la fel, interesante. Are aspectul unui film cu decoruri din jocuri video, ceva de genul. Mie mi-au placut desi nici aici nu mi se pare ca au dat pe dinafara cu creativitatea, se putea si mai bine dar este in regula.
La general vorbind, este un film cinstit, asa l-as numi. Cam ca un meci de mijlocul clasamentului, n-o sa-ti rupa fasu’, nici n-o sa te adoarma. Daca esti fan al genului, merita bifat. Desi nu as putea spune cu inima deschisa ca este un film pe care il recomand asa, din plin. As putea spune ca are farmecul lui.
sursa imagine: impawards.com