„Vulpea simte capcana” pe numele sau original „The fox feels trapped” a aparut in 1964. Numele sau este insa „Vulpea simte capcana”, varianta in engleza era doar o gluma. Pentru ca este o carte scrisa de Tudor Popescu (fara Cristian) si aparuta la editura Tineretului.
Pentru cine nu stie, Tudor Popescu a fost un important scriitor, dramaturg si scenarist roman. Printre altele a mai scris „Un dac la Roma” (exista si teatru radiofonic, il gasesti pe youtube), „Cel mai istet, cel mai viteaz” sau „Ultima aventura” acesta din urma fiind de altfel si romanul sau de debut.
Ca fapt divers, despre Tudor Popescu, se spune ca era un elev foarte bun la… matematica. Interesant, pentru ca mie „scrisul” si materiile reale, mi se par in antiteza dar uite ca sunt si exceptii.
sinopsis „Vulpea simte capcana”
Vorbim de un roman politist, fara o delimitare clara in timp. Anumite informatii din carte insa, ne pot ajuta sa deducem ca am fi undeva in jurul anului 1964, chiar anul aparitiei cartii, in Romania.
In prim-plan avem un capitan de… servicii speciale?, Dima si ajutorul sau, locotenentul Mihai. Am pus acel semn de intrebare pentru ca nu e clar de ce institutie apartineau ei. Nu era militie, asta e clar, se deduce din carte. Erau probabil ceva servicii secrete, insarcinate cu chestii mai importante decat delictele de drept comun.
Un anumit eveniment insa, il aduce pe Dima pe plaja din Costinesti. Aici apare cadavrul unui student dintr-o tabara de istorie, care a decedat sub privirele iubitei sale. Dar de ce si cum s-a intamplat?
Asta este intrebarea la care se chinuie Dima sa raspunda si raspunsul il va duce din Delta pana pe strazile ascunse ale Bucurestiului.
ochiul critic
Ai avut vreodata momente cand brusc iti amintesti ceva? Gen cum se intampla sa te trezesti dimineata cu niste versuri/ melodie in cap, asa random, din senin?
Cam asa mi s-a intamplat mie cu cartea asta. O citisem de pustan, pe la 12 ani si mi-am amintit brusc de ea intr-o zi. Initial nu mai tineam bine numele, o confundam cu o alta carte (tot roman politist) care se numeste „Urma vulpii” si este scrisa de Arkadi Adamov.
Am reusit insa sa-mi amintesc numele complet si am reusit sa o si gasesc pe piata, la un anticariat, normal. Am dat vreo 3 lei pe ea, merita insa mult mai mult din punctul meu de vedere, este o carte foarte buna.
Este dozata perfect – actiune, aventura si mister, are si destul umor si destule intorsaturi. Nu prea am ce sa-i reprosez cartii. Din pacate nu a fost tradusa in alte limbi, sunt sigur ca ar fi avut succes, pentru ca nu-i lipseste nimic din cartile acestui gen literar.
Chiar daca este scrisa in perioada pre-comunista, sa-i spunem asa, n-am simtit influente politice. Hai sa zici ca daca vrei sa fii cusurgiu, poti sa zici ca nu stiu, este accentuat profesionalismul organelor de protectie sociala. Dar mie nu mi s-a parut.
De altfel, autorul nu a avut deloc tangente comuniste din ce am citit eu despre el, ba din contra. A fost dat afara din diverse institutii din cauza asta, i-au fost cenzurate sau interzise nenumarate piese, a fost considerat spion francez etc. Nici macar pe aproape nu era un apropiat al regimului.
Dar chiar si asa, si daca admitem o astfel de „apasare” (desi ma repet, nu cred ca e cazul) cartea merita citita . Pentru ca este o carte politista foarte buna si eu o recomand cu drag.