Uneori citesc mult, uneori ma rezum la doar cateva articole de pe net. Dar raman totusi mereu curios ca o pisica. Asa am ajuns si la articolul prezent, rasfoind o revista de-ale mamei, Gospodine cred ca se numeste. Aici am gasit o bucata despre viata in stupul de albine, cu care nu sunt de acord.
Viata in stupul de albine, exemplu bun sau rau?
De cand suntem mici tot auzim de expresii care implica albinele. Harnicie, organizare, respectarea sarcinilor si tot asa. Sunt luate ca exemplu de mii de ani probabil si inca continua. Dar eu daca primesc o foaie, o citesc pe ambele parti. Poate ma pacalesti cu un click-bait dar vezi ca citesc totusi si articolul. Primesti poate click-ul dar doar atat.
Revenind insa la ideea de baza, in revista respectiva este un articol dedicat mierii. In cadrul acestui articol, exista o declaratie a domnului Dorel Visan: Stupul e cel mai puternic exemplu de coexistenta pasnica si de armonie. De asta are nevoie omul astazi, de armonie … Traim intr-o lume care se degradeaza in fiecare secunda. Vorbind despre albine, Hipocrat spunea ca medicamentele omului trebuie sa fie alimentele lui, iar alimentele, medicamente.
Dar oare chiar asa e?
Daca ma intrebi pe mine, nu. Nu sunt apicultor dar iubesc natura. Nu stiu sa cresc albinele si sa produc miere dar stiu cate ceva despre ele. Si nu e chiar cum spune domnul de mai sus.
Sa ne intelegem, albinele sunt vitale pentru omenire si viata in general. NU contest asta. Insa nu prea mai sunt de acord cu modelul asta de organizare gen stup. De ce? Pentru ca este restrictiv.
Albinele sunt impartite pe caste, avem de exemplu lucratoarele, avem regina si trantorii. Regina o duce cel mai bine, desigur. Treaba ei e sa faca oua, traieste mai mult ca celelalte si este hranita de celelalte. Suna cunoscut, daca aplicam in viata reala? Cu diferenta ca versus conducatorii omenesti sau cel putin aia din Romania, regina asta chiar face ceva!
Da, exista o organizare tipla, de armata. Da, fiecare stie ce face si face doar asta! Dar hai sa vedem cu partea pasnica… ca de exemplu, trantorii sunt folositi doar pentru imperechere, dar apoi mor sau daca nu sunt resurse, dupa aia sunt omorati. Deci, unde-i partea pasnica? Da, inteleg ca e inutil pentru stup sau ma rog… nu produce activ sa zicem asa. Dar e ca si cum sotia isi omoara sotul dupa imperechere. E ok?
Apoi, hai sa mai vedem o treaba. In functie de necesitatile stupului, regina produce un anume tip de oua. Daca e nevoie de lucratoare, atunci astfel de oua depune.
Dar acea albina lucratoare, lucratoare se naste, lucratoare moare. Nu poate avansa in niciun fel, nu are nicio alta alegere. Unde-i liberul arbitru? Ordinea si armonia de care vorbea domnul Visan mai sus, nu e data de liberea alegere. Este impusa.
N-as fi in stare sa vorbesc de perioada comunista, aveam doar 5 ani la revolutie si n-am prins-o ca adult. Insa din auzite, e clar ca dintr-un anumit punct de vedere era o societate organizata mai bine atunci ca acum. Pentru ca nimeni nu iesea din tipar, fiecare iesea din scoala, era bagat intr-o fabrica, uzina etc. Fiecare isi aducea aportul. Dar… nu era libera alegere. Nu cred ca gresesc daca fac o paralela intre viata in stupul de albine si viata in comunism. Nu cred ca gresesc nici daca spun ca exista anumite asemanari.
Din punctul meu de vedere, ar trebui s-o lasam mai slabut cu incercarea de a reproduce o organizatie tip stup, nu sunt numai lucruri benefice acolo. Evident, nu sunt nici numai lucruri rele.
Daca vrei insa sa citesti un articol pe bune despre organizarea unui stup de albine, atunci ti-l recomand pe asta. Recomand si produsele de acolo (si nu, nu este un articol platit). Shout out to Vlad Dobrescu, care a recomandat site-ul, la una din emisiunile sale.
sursa foto: pixabay.com