Suferinte de Bucuresti!

Salutare. In articolul de astazi vreau sa… vreau sa… scriu despre… suferinte de Bucuresti…

– Infrasuneteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Misca de la laptop!

–Orghidan, nu, nu, nu te las sa scrii tu despre asta! Nu e corect, n-am nimic cu oamenii, chiar am prieteni din Bucuresti si sunt ok, s-ar putea sa se simta jigniti…

-Misca-te!!! N-or sa se simta jigniti, ca nici macar eu n-am nimic cu ei, am insa ceva cu alti consateni de-ai lor. Nu ma mai rog de tine, da-te la o parte! 

Buna ziua. Eu sunt Orghidan si-mi cer scuze pentru articolele moi ale colegului meu de blog. Daca era dupa mine si ma ocupam doar eu de blog, era mult mai sus site-ul asta. Dar nu, s-a gasit el sa fie gentleman.

De unde a aparut „Suferinte de Bucuresti”

Da, despre asta vreau sa vorbim astazi si va explic imediat si de ce. Insa, mai intai am o recomandare pentru cei ce vor citi acest articol.

Dragi bucuresteni, acei bucuresteni cu radacini in acest minunat oras (si nu sunt ironic), acei bucuresteni educati, cu bun simt, toleranti si cu larga viziune, va puteti opri aici cu lecturatul. Articolul acesta nu este pentru voi, este pentru consatenii vostri, cei ce se cred superiori pe stomacul gol. Multumesc pentru primire si ajutor, sunt recunoscator si de asemenea, felicitari!

Revenind, la discutie. Articolul este generat de o discutie de pe facebook care a avut loc saptamana trecuta. Un coleg de breasla postase ceva despre Bucuresti (ca e naspa orasul, ceva de genul) la care bineinteles ca au sarit bucurestenii in aparare rapid. Insa, apararea lor este si a fost una stupida. Evident, au dat vina pe provinciali, gen orasul era marfa dar au venit provincialii si l-au stricat. N-are pic de logica afirmatia dar o sa vedem mai jos de ce. Este doar o scuza, evident, e simplu sa gasesti un motiv si sa dai vina pe ceilalti pentru  propiile probleme. Nu esti tu de vina ca n-ai luat bacul, illuminati sunt de vina ca nu te-au lasat. Bullshit.

Nu vreau sa lovesc sub centura si sa aduc aminte de ciobanul Bucur, stimate oite. N-as vrea nici sa fac misto de voi ca n-aveti habar cum arata un cartof gen si ma refer la planta. Unii dintre voi ati vazut o vaca, un porc etc. doar pe net. Nu mai zic de faptul ca mare parte dintre voi n-ati iesit din cartiere pana nu am venit noi provincialii. Vreau sa discutam despre altceva.

Dragi bucuresteni care aveti impresia ca voi sunteti miezul din dodoasca uite care e treaba:

1. Nu mai suferiti atat pe tema asta. Daca va iau arborele genealogic la puricat, prea putini sunteti bucuresteni get-beget. Majoritatea sunteti proveniti din parinti veniti din provincie. Deci abia voi sunteti prima generatie nascuta si crescuta in Bucuresti, asa ca mai subtire cu suferintele. N-aveti motive. Tot moldoveni, olteni, ardeleni etc. sunteti si voi fie ca va place sau nu.
2. Asta cu „au venit provincialii” este o mare tampenie. Dragii mei, provincialii tot vin in acest oras de cand a fost declarat capitala si nu numai. Nu era un oras perfect de ieri si au venit provincialii si l-au stricat peste noapte. Cand faceti o astfel de afirmatie, va comportati ca britanicii care se plang de imigranti, e cam acelasi lucru. Pe langa asta, majoritatea provincialilor vin aici pentru un job, sa-si faureasca un viitor mai bun. Vin la munca, nu la furat, nu la combinatii, evident, majoritatea. Va place sau nu dar Bucurestiul este un amestec de provinciali si a fost dintotdeauna.
3. Daca provincialii v-au stricat orasul, de ce exista mentiuni de zeci/sute de ani despre cartierele rau-famate, inca de pe vremea cand oamenii nu se mutau/nu aveau voie? Sau nu se pune, vorbim doar de Bucurestiul care ne convine, adica ala imaginar?
4. Cu ce anume ati fost voi, bucurestenii privilegiati de Bucurestiul vostru de noi, de provinciali? V-am dat afara din oras sau ce? Grow the fuck up.
5. V-am luat joburile? Pai voi oricum nu le voiati fiindca salariile erau prea mici pentru voi. In schimb noi le-am acceptat pentru inceput. Multi merg si la facultate si si lucreaza in paralel. Muncesc pentru ei si pentru altii. Accept ca asta ar fi putut fi o problema insa si daca nu luam noi, provincialii, acele joburi mai prost-platite firmele s-ar fi mutat oricum in provincie.

Ce v-am mai luat, praful de pe toba?

Ar mai fi multe de zis insa contrar celor scrise mai sus nu vreau sa creez o polemica. Subiectul mi se pare fumat si credeam ca pana la ora asta toata lumea a depasit chestiile astea. Ma asteptam de asemenea ca niste oameni mai educati, mai deschisi la minte etc. asa cum se cred unii dintre nativii acestui minunat oras sa fie mai toleranti. Se pare insa ca Bucurestiul i-a ajutat pe multi sa fie doar mai aroganti, nu si mai inteligenti.

Meritul lor este oricum egal cu zero. Cu tot respectul dar locul unde te-ai nascut, mi se pare absolut irelevant. Nu este alegerea ta, nu ti-ai adus nici un aport la aceasta chestie. Este irelevant unde te nasti ci ce faci, cum evoluezi, cum te dezvolti. Ori la acest capitol si la capitolul ambitie, cred ca noi provincialii avem un bonus. Noi tocmai de aia am plecat de acasa, sa ne dezvoltam, sa crestem, sa evoluam.

In incheiere, pot sa spun doar ca eu unul n-am nimic cu nimeni. Nu-mi pasa ce rasa esti, de unde esti, ce orientare sexuala ai etc. ci imi pasa cum esti tu ca om si cum interactionam, cum esti tu in raport cu mine. E tot ce conteaza, nimic mai mult.

Ca atare, stimati cititori, hai sa lasam la o parte ce ne desparte si hai sa ne uitam la ce ne uneste (ca sa citez din clasici); hai sa lasam aceste suferinte de Bucuresti (sau de alt oras/regiune) la o parte si hai sa facem din noi, din acest oras si din aceasta tara, un loc mai bun, un loc mai placut, un loc mai sanatos din toate punctele de vedere! Cam astea sunt problemele care ar trebui sa ne preocupe nu cum e un oras sau o regiune in raport cu alta.

Din pacate insa, am ramas tot la o atitudine tribala, pe clanuri, mai avem pana sa evoluam, noi toti.

Urasc Bucurestiul. Iubesc Bucurestiul.

Nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu orasul acesta si nici cu locuitorii lui. A fost alegerea mea sa vin in Bucuresti si am facut asta inca acum 7-8 ani. La inceput l-am urat, apoi am inceput sa-l iubesc. Uneori il mai urasc si mi-as dori sa fiu departe de el insa in cea mai mare parte a timpului il apreciez. M-a ajutat sa devin ceea ce sunt, mi-a oferit anumite oportunitati, m-a ajutat sa deschid ochii, imi permite sa evoluez, imi permite sa-mi dezvolt viziunea. Imi permite multe. N-am uitat si n-o sa uit niciodata unde m-am nascut si unde am crescut, nu voi uita niciodata locurile unde am trait si m-am dezvoltat.

Nu voi nega insa ca de vreo 6 ani, Bucurestiul este acasa pentru mine, la propiu si la figurat. Cunosc orasul, ii stiu viata, ii simt pulsul, ma simt confortabil aici. N-am venit insa sa fur, sa dau in cap, sa iau locul cuiva. Am venit sa-mi fauresc propia cale, sa ma dezvolt, sa-mi creez si sa-mi gasesc locul. Capischi, stimati bucuresteni? Deci terminati cu suferintele.

Sursa imagini:pixabay.com.

Va inviti sa va abonati la blog, dreapta sus si sa cititi si celelalte editoriale ale mele.

P.S Articolul asta l-am scris pentru mine dar si pentru altii. Stiu ca e ok (si chiar recomandat) ca blogger sa creezi conflicte si polemici pentru trafic insa eu nu sunt dispus sa platesc pretul asta. Nu de asta l-am scris, ci doar fiindca simteam nevoia. Nu stiu ce turnura o sa ia articolul insa amatorii care se vor gandi sa arunce cu ura sau invective pe aici sunt rugati sa se abtina. NU le voi tolera comentariile si vor primi ban rapid.