Cum am mai zis și în trecut, îmi plac cărțile cu o grafică frumoază, vezi aici pe blog, Sarmizegetuza, cuib de vulturi sau Daizo și feciorii săi.
Pe acest sistem am ales și această carte, m-a atras foarte mult coperta ei. Este o carte pentru copii scrisă în vremea lui Nea Nicu și în spiritul specific acelor vremuri.
#sinopsis Solarienii carte de Patița Silvestru
Bun, nu știu cine e domnul ăsta, Patița Silvestru, n-am auzit niciodată de dumnealui. Nu sunt prea multe informații nici pe internet așa că voi rămâne probabil nelămurit.
Cartea însă pute de avânt comunist, patriotism, socialism și tot ce vrei tu. Este formată din 15 povestiri, toate au în prim-plan pionieri. Desigur, sunt membri cu inițiativa și fac parte din diverse cercuri, ba alpinism, ba apicultură, ba silvicultură etc.
Povestirile sunt:
- Fiicele soarelui
- Piscul
- Performanța
- Întâlnirea
- Narcis
- Ștafeta
- Vatra
- Premiul
- Fresca
- Bombyx mori
- Mănușa
- Solaris
- Musafirii
- F.M.G
- Solarienii
Poveștile ar fi frumușele dacă n-ar fi serios afectate de comunismul de care ziceam mai sus. Adică, fiecare poveste e făcută în așa fel încât să te gâdile la orgoliu, să trezească în tine cetățeanul și simțul civic.
Din fiecare rezultă că unitatea e totul (corect, dar nu în acest context) și că în România acelor ani erau numai copii civilizați care tindeau să devină niște adulți muncitori și dornici de a ajuta societatea și alte bla bla-uri.
În una din povești, un tânăr foarte talentat trebuie să participe la un concurs de arte populare și el este violonist. Spre ghinionul lui își pierde vioara dar un alt concurent i-o împrumută pe a lui, plin de altruism.
Să-ți vină să vomiți nu alta când la sfârșit, violonistul acesta talentat câștigă concursul și cel care i-a împrumutat vioara este mai fericit ca el. Are orgasm înaintea lui, ce să zic. Desigur, ca să fie treabă treaba, un alt tânăr patriot, pionier și el, găsește vioara pierdută și i-o aduce ăstuia. Normal, nu vrea nicio răsplata pentru asta, nu vrea nimic.
Acum să fie clar, eu nu afirm că nu s-au întâmplat sau nu se pot întâmpla din astea dar să-mi fie cu iertare, toată cartea merge în direcția asta. Contextul este clar, vai dom’le ce viitor avem!
În fine, trecem peste și ne oprim la ilustrații. Atât coperta cât și restul ilustrațiilor din carte sunt foarte frumoase, îmi plac mult. Nici n-ar avea cum, sunt opera domnului Puiu Manu pe care îl mai găsești aici pe blog cu cel puțin o carte (click pe numele lui de sub articol ca să vezi și alte cărți ilustrate de el).