Vinerea trecuta n-am recenzat nimic sa zicem, asta pentru ca am iesit in oras. Nu ma laud, ma scuz. Imi iau insa astazi revansa cu o recenzie la „Iarba Fiarelor”, carte scrisa de Alexandru Pedrescu si aparuta la editura Albatros in 1985 sub egida „Cutezatorii”.
Cartea sa zic asa, are o poveste mai speciala. Cred ca am cumparat-o cu 2 lei sau ceva de genul de pe Targul Cartii, S.H evident. La acel moment am mai cumparat impreuna cu ea inca vreo 12 carti cel putin, pe care mi le-a adus curierul la birou. Colegii cand le-au vazut, au sarit pe ele si mi-au cerut sa le imprumut si lor. Zis si facut. Cartea aceasta am imprumutat-o unei colege care a tinut-o aproape un an. Nu citeste atat de greu, insa mi-a zis ca nu prea i-a placut. Eu am citit-o in circa o saptamana, mie mi-a placut.
Iarba Fiarelor
V-am zis da in mai multe randuri ca sunt fan Tudor Vladimirescu, da? N-am fost deloc deranjat sa-mi dau seama ca si cartea aceasta este tot despre el, indirect. Ma rog, totul se intampla in perioada fanariotilor. Cum ziceam, este pe undeva un roman istoric, o drama dar si un roman de aventuri, toate ingramadite in circa 120 de pagini.
Are insa mai multe directii, nu se axeaza doar pe un singur personaj. Citind cartea asta, te simti ca si cum ai merge pe o sosea valurita unde apar si dispar dealurile. Cam asa apar si dispar personajele. Nu avem un singur personaj, ci mai multe care apar un pic, dispar si fac locul altora si apar mai tarziu din nou. In functie de importanta lor pentru naratiune, apar mai putin sau mai mult, evident.
Insa, cam totul se invarte in jurul slugerului Tudor Vladimirescu si este prezentata si rascoala condusa de el in aceasta carte, dintr-un punct nou de vedere sa spunem.
Spre el ne conduc insa personaje ca Zoican, negustor oltean si patriot infocat ce lucreaza pentru Tudor, la fel, Ilie Utubarza, capitan de haiduc ce se linisteste de fatada si se face hangiu, Cosmuta un copil mic, Gheorghe Lazar ce lucreaza in felul sau pentru ridicarea tarii etc.
Este o carte buna, cu un subiect bun, narata bine ce nu plictiseste. Are si faze amuzante, are si faze triste asa cum ii sta bine unui roman de acest gen. Mie mi-a placut si v-o recomand si voua.
Aaaa, pana nu uit, daca vreti sa cititi despre „Iarba Fiarelor” va recomand articolul asta. Eu nu stiam ca exista o asemenea planta, sau ma rog, ca exista atatea legende in jurul ei.
Tot in genul acesteia, va recomand o carte mult mai celebra si anume .