- Titlu: Povestiri deocamdata fantastice
- Autor: Mihu Dragomir
- Editura: Tineretului
- Anul aparitiei: 1962
- Nr. pagini: 135
- Coperta: Barbu Teodorescu
Oare cand vor ajunge calatoriile in spatiu la indemana oricui?
Vor ajunge. Cel putin asta intelegem daca citim cartea propusa pentru astazi. Am zis-o si cu alta ocazie, imi plac cartile SF daca sunt bine scrise. Imi plac pana la urma si daca nu sunt bine scrise, cu conditia sa aiba macar o poveste buna, interesanta. Macar sa fie o idee sclipitoare acolo si ma declar multumit.
Cum ziceam si cu alta ocazie, eu n-am o problema in a achizitiona carti SH, daca mi se par atractive, le cumpar. Asa am facut si cu cartea de fata, era intr-un pachet de carti SH achizitionate cam acum o luna.
Ca si „Toasturi Cazone” sau „Interviul. 11 povestiri” si cartea aceasta este un colaj de povestiri, sunt 4 povesti diferite si interesante insa e vorba de povesti SF. Cred ca cel mai bine merge citita pe acoperisul unei cladiri sau intr-un pod/mansarda, vara. Te poti uita la stele si poti citi cartea asta, cred ca ar da un vibe foarte tare.
Povestile n-au neaparat legatura intre ele, folosesc cumva denumiri comune si chestii de genul, insa sunt personaje diferite, povesti diferite, sensuri diferite.
I. Legenda Ingerilor
Prima povestire poate fi considerata subversiva si un pic blasfemiatoare? Depinde din ce punct de vedere o privesti. Ne prezinta povestea unor oameni care traiesc pe o planeta, intr-o colonie. Sunt oameni foarte, foarte evoluati. Sunt insa ultimii locuitori ai acelei planete si se pregatesc sa mearga spre noua lor casa, o alta planeta ce poarta numele de „Noua”.
Pregatesc astronava si decoleaza. Din varii motive, pierd insa niste combustibil pe drum si coboara pe Terra (o planeta hulita si considerata periculoasa de toti) sa faca rost de combustibil. Aici, dau peste locuitorii nativi, oameni ca si ei dar cu muuuult involuati, evident. Acestia ii considera cumva zei.
Oamenii evoluati, „ingerii”, se simt atrasi la randul lor de pamanteni si vor sa-i ia cu ei, in noua casa. Unul dintre ei nu este insa de acord si asta s-ar putea sa provoace o mare catastrofa.
II. Omul Planeta
E misto sa te poti plimba in spatiu. E si mai misto sa ai un post de medic pe nava smechera si sa nici nu prea ai nimic de facut. Sa te poti concentra asupra carierei, studiului etc. Si mai misto e cand e si gagica-ta cu tine. Partea naspa e insa cand va certati. De ce? oricat ar fi nava de mare, nu prea ai unde sa te duci din calea furiei ei.
Asa a patit si eroul nostru. Mai aiurea a fost pentru el cand a mers sa se „ascunda” undeva in ceea ce el credea ca e o anexa cumva a navei. Era un soi de naveta pana la urma care se pare ca s-a detasat de nava mama.
III. Columbiana
Suna a procedeu de fotbal numele asta, nu? Suna, dar nu se aude. De fapt este vorba despre povestea unei planete, cum si-a luat acest nume.
Este o poveste interesanta, fiindca numele si steaua respectiva a fost cadou de nunta pentru o tanara. Dintr-o eroare insa, steaua cadou nu era de fapt steaua cadou si a durat o gramada pana a primit cadou o stea. N-ati inteles nimic, asa-i?
Nu e panica, cititi povestea, e chiar interesanta.
IV. Pe lungimea de unda a Cosmosului
„Descoperisera unul in celalalt, un unives nou, care ii absorbise si ii facuse sa se desparta de Pamant fara nici un regret.”
Este vorba despre Ela si Red. Ela este conducatoarea unui expeditii cosmice, o vizita pe planeta Tau Ceti iar Red este cel care asculta cosmosul, la propiu. Ei sunt sot si sotie. Mai sunt insa si alte cupluri pe nava, conventionale sau nu.
In drumul lor spre Pamant, receptioneaza muzica. Asta ii entuziasmeaza pe toti, insa oare de unde vine?
V. Natura Inversa
Doi astronauti, Marius si Costea, fac o vizita unei planete, poreclita Fulgul Alb. A primit numele asta deoarece are foarte multi munti, plini de zapada peste tot.
La inceput, pare o planeta normala, nimic speciala, nimic interesanta. Pe cei doi ii intriga pana la urma formele geometrice perfecte. Fac diverse analize care nu sunt insa relevante. Pana la urma insa, vad ca Fulgul Alb e mai degraba Fulgerul Alb, planeta e mult mai vie si mai interesanta decat cred ei.
VI. Reintilnirea cu Griffin
Un subiect foarte des intalnit atat in literatura mondiala cat si in cinematografia mondiala, omul invizibil. Cum facem un om invizibil, ne dorim asta foarte mult.
Este o povestire interesanta pe care va las s-o savurati voi fara sa mai trec prin ea, va las cu un citat:
„Daca, prin absurd, omenirea ar fi alcatuita numai din fiinte invizibile, visul ei cel mare ar fi astazi de a crea omul vizibil.”
Incheiem aici, urmeaza sa cititi voi cartea, desigur. Este o carte placuta, o lectura relaxanta si interesanta.
Mihu Dragomir mai are si alte carti, marturisesc ca este prima si singura carte citita de la el. Mi-a atras atentia cel putin inca o carte a lui si anume „Trimisul Dacilor” pe care o sa o caut cu siguranta.
Ca de obicei, nu uitati sa va abonati la blog (dreapta sus) si va invit sa lasati in comentarii numele altor carti SF romanesti pe care le mai stiti si v-au si placut.