Acum vreo doua saptamani am vazut The Conjuring 2: Traind printre demoni si mi-a placut mult. N-am mai vazut de multicel niste horror-uri, asa ca mi s-a deschis apetitul si am zis sa continui cu Ouija: Originea Raului. Filmul acesta era pe lista mea deja, asteptam doar momentul respectiv.
Ouija: Originea Raului
Unii isi castiga painea cinstit. Altii nu. Unii usureaza cu rabdarea sufletul altora si chiar sunt buni la asta. Altii doar mimeaza, aplica un fel de plasture sufletesc, un fel de efect Placebo.
Cam asa considera si o tanti ce locuieste in America, impreuna cu cele doua fete ale sale, una mai mare, de liceu si una mai mica, de generala. Se crede si activeaza ca medium si are un intreg spectacol pus la cale. Are tot felul de mecanisme care o ajuta sa o castige increderea oamenilor.
Daca i se pare ca face ceva rau? Nu prea. Crede ca alina suferintele oamenilor si ca ar fi ok. Nu prea sunt de aceeasi parere si fetele ei. Totusi, ele ii sugereaza sa imbunatateasca „actul artistic” si sa adauge intregului numar si o placa de Ouija. Ouija este un soi de tastatura scrisa pe o placa de lemn. Cu ajutorul ei, se presupune ca mediumii pot intra in contact cu lumea spiritelor. Placa nu este periculoasa daca se respecta regulile jocului.
Cum a si facut Doris, fata cea mica ce in curand a inceput sa ia legatura cu tatal ei decedat sau asa credea ea. Curand insa prin casa par sa se intample lucruri ciudate, foarte ciudate ce ii face pe toti sa se simta… inconfortabili.
Pentru cine vrea un film cu spiritism, case bantuite si chestii de genul, este un film binevenit. Desi este realizat destul de ok, nu se ridica la nivelul The Conjuring, de exemplu. Nu stiu, nu e rau, dar ii lipseste consistenta iar la sfarsit se intampla prea multe si asta creeaza haos. Te poti uita daca n-ai ce sa faci sau n-ai alta varianta mai buna.
Sursa imagini: captura de ecran