Cavalerii florii de cires sau Ciresarii 1, de Constantin Chirita

Cavalerii florii de cires sau Ciresarii 1, este o carte aparuta in 1956, scrisa de Constantin Chirita. Este un roman incipient, ce deschide drumul catre cele 5 carti din serie. Nu stiu daca de la inceput asa a fost gandita toata treaba dar cam asa si arata. Nu pentru ca nu ar fi un roman bun ci pentru ca are caracteristicile unei astfel de francize.

Practic, daca ne gandim la toata seria de cinci volume ca la o excursie, atunci Cavalerii florii de cires este punctul de adunare. Aici intelegi ce se intampla, de aici vine Bolt-ul sa te ia in excursie.

Si hai sa intram si noi in subiect dar pana atunci, as mai zice vreo doua vorbe. Am recitit toata seria recent. Mai citisem in copilarie o parte dintre ele, mai exact trei din cele cinci volume, atat am avut atunci la dispozitie. Iata ca am terminat seria vreo 23 de ani mai tarziu, pentru ca primele trei le-am citit pe la doisprezece ani.

sinopsis Cavalerii florii de cires sau Ciresarii 1

Toata seria inseamna de fapt, carti de aventura pentru copii si adolescenti. Probabil publicul tinta al cartii era reprezentat de tinerii de pana in 18 ani. Insa cu nostalgia nu te joci si eu am savurat toata seria si acum, la dublul varstei de mai sus. Spre deosebire de carti precum Imparatul mustelor de exemplu, aceasta este o carte care este mult mai fun. Toata seria se axeaza pe fun, aventura, suspans, copilarie etc. nu merge atat de mult in psihic.

Dar hai sa-i cunoastem pe Ciresari. De ce se numesc Ciresarii? Pentru ca toti locuiau pe strada Ciresului si de acolo si numele. Sunt 7 la numar si anume: Victor, Ionel, Dan, Ursu, Maria si Lucia. La acest grup se mai adauga insa si Tic, fratele mai mic al Mariei, care este un soi de ciresar neoficial. Ia insa parte la toate aventurile grupului, ba chiar are un rol foarte important in toata treaba. Putem spune ca mai exista un ciresar dar cu 4 picioare (ca fetele uneori, he, he, he) de data asta, Tombi, cainele lui Tic, un caine foarte inteligent si foarte bine dresat.

Fiecare dintre cei din grup au cate o serie de calitati predominante:

• Victor – capitanul echipei sa spunem asa, inteligent, foarte analitic, calitati de lider
• Ionel – baiat destept, priceput in ale fizicii si ale electronicii cu aspiratii de lider
• Dan – bufonul grupului, nu prea exceleaza la nimic dar este foarte important pentru stabilitatea emotionala a grupului
• Ursu – trup si suflet dar si creier. Sportiv de performanta, foarte bun in ale boxului, gimnasticii, inotului. Campion judetean la sporturi de genul, copil sarac dar cu inima mare, paznicul grupului
• Maria – inteligenta si ea, buna pe organizare si pe zona de emotii
• Lucia – fire analitica, buna organizatoare, all brain
• Tic – smecherul. Un foarte bun tintas cu prastia, fire inteligenta dar si foarte orgolios, ii place sa le joace renghiuri celor mari, stie tot ce misca prin cartier, bun la bataie dar justitiar nu bully si tot asa. Practic, este pustiul simpatic al grupului.

Grupul de mai sus – mai putin Tic pe care l-au sarit din schema din cauza varstei – planuieste o misiune de explorare in vacanta de vara. Victor a facut rost de o harta veche – a gasit singura copie a acesteia in muzeul orasului si a copiat-o. Misiunea lor? Sa exploreze zona respectiva, mai exact Pestera Neagra si sa updateze harta. Ma rog, misiune auto impusa, nu i-a obligat nimeni sa faca treaba asta. Dar cum tinerii nostri sunt indreptati spre stiinta si aventura, e ocazia ideala.

Le mai lipseste un singur lucru: o barca, pentru ca Pestera Neagra contine si un rau sau cel putin niste lacuri subterane. Au o singura sansa sa faca rost de ea, de la vanatorul Petrache, care are o barca de cauciuc. Lumea spune insa ca este cam nebun acest domn si nu se dezminte. Refuza cu indarjire sa le dea barca ba mai mult, ii tot sfatuieste sa exploreze prin alta parte, nu in zona aia. Pentru ca acolo sunt ursi, lupi, vipere, anaconde, boa, talibani, duhuri si toate relele pamantului.

Tinerii nostri nu se lasa insa intimidati si pornesc la drum. Doar Tic ajunge mai tarziu, pentru ca el nu era in planul initial. Cand ajung insa, isi dau seama ca explorarea pesterii nu e o joaca si s-ar putea sa fie chiar cam periculoasa.

De exemplu, ce naiba cauta niste mucuri de tigara proaspata intr-o pestera care conform hartii gasite in muzeu si a informatiilor, nu a mai fost vizitata de vreo 30 de ani?

ochiul critic

O carte buna si relaxanta. Aventurile din carte desi sunt executate de niste copii/ adolescenti, nu sunt specifice lor. Poti citi fara probleme si ca adult, eu asa consider. Ar fi de ajuns sa inlocuiesti personajele cu adulti si ai obtine cam acelasi lucru. Pentru ca nu e scrisa cumva pentru copii sau doar copii. Autorul a reusit aici o chestie foarte interesanta, sa scrie o carte simpluta sa-I spunem asa, potrivita copiilor dar si adultilor. Nu stiu daca a fost sau nu premeditat, dar a reusit.

De asemenea, pot spune ca este o carte educativa chiar. Pentru ca avem de-a face cu un grup de scolari inteligenti, premianti cu totii, ba mai mult decat atat. Asa ca nu lipsesc deloc referintele de genul din carte. Ba diverse teoreme, ba geografie, ba evenimente istorice, autorul le strecoara cu grija prin carte. Mai sub forma de glume – protagonistii se tot inteapa intre ei – mai ca o informatie de ajutor in misiunea lor si tot asa. Sunt lucruri de invatat de aici, iti poti imbunatati cultura generala. Macar cateva cuvinte si tot ai ce sa inveti (cazul meu).

Si ma refer aici la toata seria. Eu habar nu aveam ce sunt alea tanagrale de exemplu, asa cum am invatat din volumul 4. Ca paranteza, imi amintesc ca era frustrant pe vremuri sa citesti, din anumite puncte de vedere. Daca nu aveai un dictionar prin apropriere sau pe cine sa intrebi, ramaneai curios. Nu exista internet sa cauti, asa cum am facut eu cu acest termen.

Vreau sa remarc si cat de bine sunt conturate personajele. Nu lipseste nimic din grup si nimic nu e in plus. Fiecare personaj are si plusuri si minusuri si are un rol bine definit. Toti, impreuna, formeaza grupul ideal, un soi de Power Rangers.

Autorul o duce bine si la capitolul umor, sunt peste tot prin carte dialoguri interesante, intepaturi intre personaje, intamplari amuzante etc. Este o carte care are cam de toate, nu prea are cum sa te plictiseasca. Are si aventura si actiune si suspans si cam tot ce vrei. De asemenea, este o carte bine scrisa in care autorul a stiut sa puna emotii. Esti acolo cu personajele, simti cand Ursu da pumnul ala, sau cand se enerveaza Tic. Il vezi pe Dan cum se prosteste si vorbeste mult de-ti vineri uneori sa dai pagina sa scapi de el, esti acolo cu Victor cand incearca sa lamureasca misterul si tot asa.

E o carte – de fapt o serie – pe care o recomand cu drag oricui si oricand.

Daca esti lenes sunt si niste filme pe tema asta, bunicele. Vezi pe youtube. Desi daca esti lenes degeaba am scris asta, ca n-ai ajuns pana aici.

Tu ce carti ai recitit ca adult si ti s-au parut la fel de bune sau ma rog, ai avut acelasi entuziasm?

sursa imagine: pixabay.com