Cartea prezentata astazi, este una pe care eu am cautat-o ceva vreme. Soseaua Catelu nr. 42 scrisa de actrita Alina Nedelea este o carte peste care am dat din intamplare prin 2012.
Gasisem pe undeva niste fragmente, mi-au placut si am zis sa o citesc. N-am gasit-o insa la momentul respectiv, apoi am uitat de ea, pana anul asta cand am gasit-o intr-o librarie. Nu era insa un moment financiar bun pentru mine atunci si n-am cumparat-o. O saptamana mai tarziu m-am intors dupa ea, insa n-am mai gasit-o. Am gasit-o abia dupa vreo luna intr-o librarie mai mare.
Cartea mi se pare greu de incadrat in vreun gen anume, pentru ca gasesti in ea ea „povesti” pentru toate gusturile. S-ar putea spune ca este un roman autobiografic, dar nu este suficient. Este adevarat, asta este la baza dar are si diverse alte directii/accente. Am putea de exemplu spune ca este o carte de aventuri, la fel de bine cum ar putea fi un jurnal, sau o tragi-comedie, sau o semi-drama. Depinde din ce parte o citesti.
Este o carte neconventionala ce pe undeva imi aduce aminte de stilul lui Sven Hassel. Protagonista si autoarea in acelasi timp, Alina Nedelea are un stil direct de a scrie. Este o persoana dintr-o bucata ce prezinta imagini si bucati din viata ei intr-un mod clar si direct. Practic, te plezneste cu ele peste cap. Nu are o problema in a folosi un limbaj mai „de cartier” cata vreme acesta ajuta la exprimare si poate recrea mai bine mediul/conjunctura respectiva.
Cam asta ar fi in mare de zis despre stilul de scris mai mult, pentru ca despre carte in sine nu prea sunt multe de zis. Cel mai bine ar fi sa o cititi pentru ca asa cum spuneam mai sus este o carte in care puteti gasi destule. Sunt de toate pentru toti. Gasesti si drama, gasesti si drumul spre succes si dragoste si comunism si vicii si meserii mai „dubioase” si lista poate continua.
Alina Nedelea:
„-Zi-i asa: daca un lucru pare simplu, este greu. Iar daca pare greu, e de-a binelea imposibil! ma ratoiesc eu si asez stresata receptorul in furca.
-Adevarul pur si simplu e foarte rar pur si niciodata nu e simplu.
– Nedelea, regula numarul 1: nu-l intrerupe niciodata pe cel care tace!
-Sa fii intelept e simplu. Ajunge sa te gandesti la ceva stupid si ridicol de spus si dupa aia sa nu spui. Atata tot.”