Sunt fan Michael Crichton, asa ca vor fi multe din cartile lui pe aici. Omul a cam avut hit dupa hit, fiind parintele francizei Jurassic Park, printre altele. Insa cariera sa nu se rezuma doar la acea franciza, cum spuneam, cam tot ce a scris a rupt.
Cum i-am citit mai multe carti si mi-au placut cam toate, am vrut sa bifez si Terminalul Uman. Cartea a aparut in 1972 si in 1974, a fost si ecranizata. Deja un obicei pentru cartile lui Crichton, sa urmeze si varianta video dupa publicare.
Cartea a fost bine primita de catre public si critici si hai sa vedem despre ce e vorba.
sinopsis Terminalul Uman de Michael Crichton
In prim-plan il avem pe Harry Benson. E un tip pe la treizeci si ceva de ani, expert in calculatoare dar cu niste probleme la cap. In urma unui accident de masina, se loveste la cap si de aici incep problemele. Se alege cu o forma de epilepsie dar nu numai atat.
Problema este ca devine si violent – are episoade violente si de asemenea, devine si paranoic. Ii este foarte teama ca masinile, computerele, vor prelua controlul asupra oamenilor. Practic, cumva ii e frica sa nu se ajunga la vreun Terminator.
Necesita tratament. Si asupra sa, se aplica o tehnica noua. O echipa de specialisti, ii implanteaza niste electrozi in cap. Acestia ar trebui sa ii stimuleze parti ale creierului care sa-l ajute sa se simta bine si sa-si depaseasca boala. Practic, un soi de terapie cu socuri, ca in trecut. Sau ce vrea sa faca Elon Musk cu cipurile lui neuronale.
Totul merge bine sau… nu. Ca in fiecare carte trebuie sa fie cineva care sa o dea in bara.
ochiul critic
Din ce se spune, Michael Crichton ar fi zis despre cartea asta ca lui i-a placut cel mai putin. Aproape de acord cu el. In topul meu, se bate cu Rising Sun, e cam tot pe acolo dar din motive diferite.
Cartea nu este una rea neaparat ci e cumva ciudata, cam asta e problema ei. Este un thriller, care isi doreste sa exploreze partea asta a creierului si actiunile umane. Cumva natura umana a cuiva cu anumite probleme psihice. Oarecum in zona aia se invarte toata treaba.
Ma repet, nu e o carte rea dar pe mine nu m-a prins si nici eu n-am prins-o. Nu stiu exact ce a vrut sa faca autorul, poate la vremea aia era ceva inovativ etc. Dar acum cel putin, pe mine nu m-a rupt.
Daca iti plac thrillerele insa, probabil ar trebui s-o bifezi.