Mai intai, o provocare, incearca sa-i pronunti numele. Era mai simplu cred sa-i spui „sefule”, noroc ca si era. A fost un mare razboinic al tribului Taita. Sunt multe de spus si hai sa aflam care este povestea lui Mwangeka Wa Malowa. Am mai zis-o, stim multe despre figurile occidentale ale istoriei dar prea putin despre alti oameni. Si au fost oameni grozavi si in multe alte parti ale lumii.
Si de asemenea, a fost o perioada a istoriei cand Africa nu era deloc continentul sarac si „de lumea a treia” de astazi. Dar pentru asta, ar trebui sa le multumim concetatenilor nostri europeni (si nu numai) care au carat sute de ani resurse si de toate de acolo in toata lumea.
Povestea lui Mwangeka Wa Malowa
Mwangeka s-a nascut pe la 1840 in Kenya, in „judetul” Taita-Taveta. Un loc minunat, cu dealuri, paduri, fauna si flora. A fost un barbat productiv, a avut trei sotii si vreo cinci copii. Sa retinem ca poligamia era o treaba ok in Africa (s-ar putea inca sa mai fie in unele triburi) cata vreme sotul putea hrani toata familia.
De ce a ramas in istorie ca un mare om?
Pai pentru ca in perioada in care era el seful tribului Taita, Kenya era sub amenintarea colonizarii britanice. Tinutul Taita, era situat undeva intre Mombasa – unul din orasele importante ale Kenyei si Kilimanjaro. Mwangeka si-a organizat oamenii si i-a instruit sa se opuna invaziei britanice. Ca paranteza, refuz sa folosesc cuvantul „colonizare”, asa cum vad ca e folosit prin articolele de afara. Si Rusia „colonizeaza” Ucraina, nu? Nu, aceeasi mizerie, alta perioada.
Revenind, Seful Taita, si-a organizat oamenii. Folosind avantajul terenului, a asigurat pacea districtului sau si de asemenea, era cel care controla importanta ruta de comert, Mombasa-Kilimanjaro si invers. Unii negustori il plateau chiar ca sa aiba parte de protectia lui pe ruta respectiva. Dar nu toata lumea era fericita cu asta, nici sultanul de la momentul respectiv, nici unii dintre negustori, nici britanicii.
Lupta cu britanicii
Cum s-a intamplat adesea in istorie, oamenii au fost manati, unii de orgoliu, unii de lacomie. Sultanul era nemultumit ca era prea iubit si influent Mwangeka, britanicii isi doreau sa culeaga de unde n-au semanat. Asa ca, si-au luat armele si perucile si au pornit spre tinutul Taita, cu gandul deloc prietenos sa supuna acest teritoriu.
Ce sa-i faci, in drum, au gasit niste sate si na, doar nu era sa le lase cum le-au gasit. Daca erau si niste oameni pe acolo (civili) pe care sa-i poata omori, tortura, viola etc. de ce nu? Crestineste si moraliceste vorbind. Apoi cui nu-i place un foc de tabara? Deci daca au gasit niste case sa le dea foc, ce era sa faca, sa le lase asa? Nu se putea.
Asadar cu mare „voiosie”, au „civilizat” locurile, cam cum a civilizat bomba atomica Hiroshima si Nagasaki. Pana au ajuns la locul numit Mwashoti. Acolo, au avut parte la randul lor de o serie de acte BDSM, din partea razboinicilor Taita, condusi desigur de Mwangeka. Cu tot cu armele lor de foc superioare evident celor ale bastinasilor, au executat o „retragere strategica”.
Sau pe romaneste, au fost batuti mar, si-au luat boarfele si au sters-o.
Caderea lui Mwangeka
Din pacate insa, iarasi, asa cum s-a intamplat frecvent, un bulangiu si-a tradat oamenii. Contra cost a dezvaluit tactica razboinicilor britanicilor si acestia au reusit sa infranga tribul Taita, desi s-au dat lupte extrem de grele.
Razboincii au fost nevoiti sa se retraga, din pacate insa, un proiectil ratacit l-a rapus pe Mwangeka. Armata sa s-a retras in pesterile Vuria, locuri cumva de taina pentru Taita. Acolo a avut loc o regruprare. Pacea a fost restabilita pana la urma, dar razboinicii Taita au pierdut controlul asupra rutelor comerciale. De asemenea, padurile din zona au fost inlocuite cu plantatii si ce mai aveau nevoie „colonizatorii” ca sa suga din pamantul Africii si sa trimita inapoi in tara.
Nu se stie ce s-a intamplat cu corpul lui Mwangeka, pentru ca a fost luat de britanici. Cu toate astea, pesterile Vuria, au ramas un simbol al rezistentei si un loc turistic foarte apreciat. Se pot vizita, insa cel putin o parte din ele, doar respectand anumite ritualuri, ca sa nu deranjeze spiritele locului. Pentru ca sunt si un mausoleu pentru localnici.
La fel si dealurile Taita, care astazi sunt parte din patrimoniul UNESCO, datorita faunei si florei specifice.
Asta a fost povestea lui Mwangeka Wa Malowa, un mare razboinic african, simbol al luptei pentru libertate si independenta. El a ramas in memoria alor sai si multumita https://artsandculture.google.com/ de unde m-am si documentat, acum stim si noi despre el.
Ca paranteza, chestii de genul mi-ar fi placut sa invat la scoala, la orele de istorie. Mult mai utile decat sa fiu pus sa retin tot felul de ani si chestii obscure.
Si sa se spuna si adevarul. Cand vikingii au dat peste britanici, acestia au numit actiunea „invazie”. Cand britanicii mai tarziu, au mers peste alte popoare pe care le-au „vikingiuit”, s-a numit „colonizare”. Sa suga…
sursa imagine: pixabay.com, flickr.com si publicdomainvectors.org