Pam, pam, salutare, azi vorbim de o carte SF, mai exact „Oul lui Zeltar”, scrisa de Robert Belfiore si aparuta in Romania la editura Brancusi, in 1992 in traducerea lui Doru Bildea. Hai sa vedem despre ce este vorba.
Oul lui Zeltar
Este o carte micuta, format de buzunar ce poate fi citita lejer pe metrou in drum spre munca sau de la munca.
„Oul lui Zeltar”, ne prezinta un univers diferit si o actiune plasata intr-un foarte indepartat viitor. In timpurile prezentate, pe pamant se mai afla un singur om civilizat, un om modern, Richard, medic de meserie, om de cultura etc. Alaturi de el se mai afla robotii sai umanoizi. Cantor si Wazi si alti roboti. Pe langa el, pe pamant mai traiesc doar nabisii, un trib de oameni oarecum inapoiati. Ei traiesc in colibe, vanand cu arcuri si sageti in timp ce Richard se bucura de toate beneficiile tehnicii.
In timp ce testa apa marii, voia sa stie daca mai este radioactiva, primeste o vizita. Jessica, o superba tanara, apare cu o nava imensa si cu o masinarie ciudata, denumita „oul lui Zeltar”. Mai greu, insa Richard afla cine este tanara. Este de pe o alta planeta, Genetyllis, unde exista o societate impartita in mai multe clase, Zeltar, Inalta Societate si Pleava. Jessica facuse parte din pleava, insa ajunsese sa fie amanta lui Zeltar, autoritatea suprema pe acea planeta. Din varii motive, s-a decis intr-o zi sa fuga de pe acea planeta si a fugit cu nava lui Zeltar si cu oul lui, o masina vitala pentru el.
Asa a ajuns pe Terra, fiindca n-a mai avut combustibil sa plece mai departe. Aici a dat peste Richard de care s-a indragostit si el de ea. Ca atare Richard o apara de compatriotii ei cand acestia vin s-o caute. Totul pare sa mearga in regula insa la un moment dat, apar si o gasca de oameni de pe o alta planeta, niste doryeni care se stiu cu Jessica.
Oare ei ce vor?
Parerea mea despre „Oul lui Zeltar”
Este o carte interesanta, o carte buna care mi-a placut. Are o poveste destul de interesanta care urca incet, incet catre un punct culminant si are si destul twist-uri, deseori nu e ceea ce pare. Chiar si in viitor se pare ca oamenii tot oameni raman, fiindca au pe undeva aceleasi sentimente, aceleasi pasiuni si dorinte unele mai obisnuite, unele mai meschine.
Pe parcurs ne sunt servite si bucati din viitorul omenirii, unul sumbru rau de tot cu societati mai dubioase ca cele din ziua de astazi si mai nedrepte.
Deci daca nu-ti place cartea te invit sa arunci un ochi si prin celelalte carti recenzate de mine, poate mai gasesti ceva interesant. Nu uita sa te abonezi (dreapta sus) si sa dai un share si un like la pagina mea de facebook, Dupa Bloguri.