Salutare. Cartea pe care v-o prezint astăzi se numește „Interviul – 11 povestiri” și este scrisă de Ilarie Voronca. Reprezintă de fapt un doi în unu, tocmai din această cauză fiindcă sunt mai multe scrieri ale aceluiași autor într-o singură carte.
Recenzia integrala o puteți citi dincolo, pe infrasunete, vă las acum doar cu câteva citate din carte cum ar fi:
Dar isi poate inchipui cineva ca toate resursele talentului meu s-au epuizat intr-o singura opera? Ah! si cat m-am straduit sa abat atentia oamenilor de la aceasta creatie si sa o indrept spre alte citeva inventii ale mele. Zadarnic. Nu le-o pot scoate din cap. Ei nu contempla decit sculpturile mele faurite din lut, din foc, din apa sau din vazduh.
Dar nu a fost luat in seama nici unul dintre avertismentele mele. Mai mult ca oricand se legau acum oamenii de aceste opere din lut. Nenorocirile nu i-au invatat nimic. Se agatau de viziunile lor materiale, refuzind sa-si intoarca privirea spre creatiile pe care eu le indrageam. In fata orbirii lor nu-mi raminea decit sa ma inclin.
Intai si intai, pestilor le-am dat darul vorbirii. Dar s-au folosit de el in asa hal, incit au otravit apele. Nu rosteau decit sudalme si se razboiau fara crutare. Dupa aceasta incercare am preferat sa-i amutesc. Si abia pe urma am incredintat oamenilor darul vorbirii. Dar si mai jalnic se folosesc de el! Daca n-as fi atit de prins cu celelalte creatii, as remedia asta. Mai tirziu poate voi incredinta pietrelor darul de a vorbi.
La urma urmei, omul singur nu e decit un profil, pentru a avea o fata trebuie sa fie doi. Doi ochi, doua urechi, doi obraji, doua brate, doua picioare. Prea adesea uita el dubla lui esenta: se pierde intr-o euforie solitara.
Puteți citi aici integral părerea mea despre „Interviul – 11 povestiri”.