Salutare. Erau alte filme la rand de prezentat astazi, insa le-am deturnat in favoarea a doua filme cu psihopati. Este vorba despre „10 cloverfield lane (Strada Cloverfield 10)” si „Pet (Animal de companie)”. Ambele au ceva in comun, fiind filme care merg pe aceeasi idee, tratata insa in mod complet diferit.
Strada Cloverfield 10
cu John Goodman, Mary Elizabeth Winstead, John Gallagher Jr, in regia lui Dan Trachtenberg.
O seara obisnuita. O cearta obisnuita intre doi iubiti, insa Michelle nu mai rezista. Isi ia hainele si ce are mai de pret, le pune intr-o valiza si demareaza in tromba. Fuge de iubit, de viata de pana atunci, de tot. Pe drum, iubitul ei, Ben, o suna si incearca sa o convinga sa se intoarca. Atenta la el, are un accident de masina care ii cam „stinge lumina” ca Ruby, temporar.
Cand se trezeste, este doar in lenjerie intima, intr-o incapere de la subsol nefinisata, pe o salte. Are o perfuzie ce ii pica ritmic substante in vene si un bandaj-catusa legat de picior. Evident, incearca sa afle ce s-a intamplat.
Howard, o linisteste si incearca sa-i explice ca este in siguranta, ca i-a salvat viata si ca este spre binele ei sa fie acolo jos, deoarece lumea, asa cum o stie ea nu mai exista. Sus, nu prea se poate face nimic, fiindca in primul rand nu se poate respira.
Tot aici, jos, il intalneste si pe Emmett, angajat al lui Howard, aflat in aceeasi situatie si cam prostut. Acesta este fericit cu soarta sa, fericit sa fie salvat de Howard. Nu vrea sa iasa din zona de comoditate si crede tot ce zice el. Oare, chiar s-a terminat lumea? Michelle vrea sa vada cu ochii ei si este aproape de o evadare insa brusc, se razgandeste. De ce?
Parerea mea despre Strada Cloverfield 10
Daca esti interesat de filme cu psihopati sau de filme cu rapiri sau macar filme psihologice, atunci o sa-ti placa acest film. Este un film interesant care ne prezinta o tabla de sah. Pe de o parte il avem pe Howard, regele. Al lui este adapostul anti-atomic, el este stapan aici, el regizeaza. E casa lui, sunt regulile lui. Are propiile lui reguli, credinte, convingeri si obsesii si nu se lasa distras de la ele. Dispretuieste pe undeva modernul si oamenii moderni, lui i se pare ca nu sunt pregatiti pentru orice si se pregatesc prea tarziu.
Michelle este o femeie moderna, normala. In aceasta calitate ii este greu sa mearga pe incredere. Vrea sa se convinga, vrea sa vada cu ochii ei. Este genul de persoana care mereu a fost invatata sa se descurce singura, sa gandeasca, sa verifice.
Emment la randul lui este un pic prostut. Aceasta calitate sau acest defect al lui il face sa nu prea isi puna prea multe intrebari. Este fericit ca are unde sa stea si are ce sa manance. Restul, nu prea pare sa il intereseze prea mult desi ca oricare altul a avut visurile lui.
Tot acest amalgam de personaje ne prezinta un film consistent, un film interesant. Predomina scenariul, povestea, nu neaparat actiunea. Este genul de film sah, film de-a soarecele si pisica unde sanse de castig are oricine cata vreme nu isi pierde rabdarea. Mutarile sunt interesante, iar twist-urile de pe parcurs fac toti banii. Sunt situatii cand ai impresia ca filmul se termina atunci, ca ala e punctul culminant ca peste putin timp sa-ti dai seama ca nu e deloc asa.
Animalul de companie
cu Ksenia Solo, Jennette McCurdy, Dominic Monaghan in regia lui Carles Torrens
„Pet” pe numele sau original, este diferit de filmul de mai sus. Desi se incadreaza si el in categoria de filme cu psihopati, de data asta vorbim de un alt tip de psihopati. E reala sintagma „drumul spre iad pavat doar cu intentii bune” in cazul acestui film.
Holly este chelnerita. Are o viata obisnuita, merge cu ratb-ul la munca, are o colega de apartament, un deja fost logodnic, pare all good.
De partea cealalta a autobuzului se afla Seth. Este mai mare cu doi ani ca Holly si este ingrijitor la un adapost de caini. O stie pe Holly din liceu si incearca sa o cucereasca. Metodele sale sunt insa… un pic ciudate. E un tip un pic creepy si din cauza asta o cam sperie pe gagica. Mai ales cand isi da seama ca Seth e peste tot pe unde ii place ei sa mearga si o cam… urmareste dar nu pe facebook ci la propiu. El incearca sa afle ce-i place, ca sa-i intre in gratii. Ei, nu prea ii plac pana la urma chestiile astea.
Pe sistem „daca voi nu ma vreti, eu va vreau”, Seth nu se lasa invins de atitudinea lui Holly. Daca ea nu il vrea, el o vrea si ca atare pur si simplu o ia. Intr-o seara, o urmareste pana acasa de unde o rapeste si ulterior o inchide intr-o cusca, la el la munca.
Acolo incepe un savuros dialog intre ei si tot acolo, filmul capata o alta turnura. Prada devine pe rand pradator si se tot schimba rolurile si inca o data se adevereste ca lumea nu este ceea ce pare.
Parerea mea despre Animalul de companie
Este un film interesant, genul de film unde sunt maxim 10 personaje. Initial credeam ca este un thriller psihologic, ulterior insa mi s-a parut mai mult un horror psihologic. Sau ma rog, are destule accente de horror atat prin gesturi, prin emotiile transmise cat si direct. Sunt ceva scene foarte violente cu galeti de sange peste tot.
Ca si filmul de mai sus si acesta este un film care te „ataca” la nivel psihologic, se bazeaza pe dialog si pe actiune statica pentru a exprima ceva. Este genul de film care iti transmite chestii intr-un mod discret si nu direct. Mi-a placut, mi se pare interesant insa nu prea mi-au placut twisturile. Sunt cam prea multe, de prea multe ori se schimba roata si chestiile astea duc de obicei la o poveste incalcita, iar asta scade din calitatea filmului.
Per total, mi-a placut insa, merita urmarit.
Morala celor doua filme cu psihopati?
Suna cam asa:
– nu oricine te salveaza iti vrea binele;
– nu toata lumea pe care o salvezi iti vrea binele.
Daca nu v-a placut nici unul din filmele de mai sus, atunci va las cu niste filme de groaza vechi si cu niste filme de groaza noi. Printre ele, mai gasiti cu siguranta si alte filme cu psihopati care sa va atraga atentia.
Daca v-a placut articolul, nu uitati sa va abonati la blog, dreapta sus si nu strica nici un like si un share pe facebook.
Sursa imagini: wikipedia