Daca daca trecuta am abordat o bucata din cinematografia malaesiana, azi trecem la Coreea de Sud. Insa macar din zona asta mai stiu una, alta. Nu de alta dar am mai vazut horror-uri de-a lungul timpului, Coreea de Sud este la alt nivel cinematografic. Desigur si dezvoltarea tarii e alta, dar asta nu e un articol economic si nici geo-politic. Azi vorbim insa despre serialul „Tara mea: Epoca noua”.
Sunt mare fan al artei medievale, fie ca vorbim de filme, fie ca vorbim de carti. Si pe langa asta, sunt fan si al Asiei, desi in special al Japoniei. Ca atare, cand am epuizat pe Netflix tot ce era de vazut din zonele europene, am dat peste acest serial.
Serial care prezinta cam ce ma interesa pe mine: decoruri medievale, un scenariu plasat desigur in acea perioada, lupte, ceva drama, cam tot ce vrei. Mi se pare ca este un serial destul de „curat”, de altfel pe Netflix are ca limita minima de varsta 13 ani si este corect. Este violenta (sunt destule lupte) dar nu din aia groteasca, scene sexuale nu-mi amintesc sa fi vazut, hai sa zicem ceva saruturi timide. Dar cam atat. In principiu, se poate uita cam toata familia.
despre ce este „Tara mea: Epoca noua”?
Ei bine, nu stiu exact ce si-au propus producatorii sa faca si n-am nici cea mai mica idee cat adevar istoric este in acest serial. Ca timp, este plasat undeva spre finalul perioadei Goryeo. Am scris „perioada” pentru ca numele acesta se identifica cu numele statului ce incepand din 918 pana in 1392 a controlat peninsula coreeana.
Se pare ca de aici a si derivat numele de „Korea”. Acest stat, a fost succesorul unui alt stat, Goguryeo si a reusit sa uneasca Silla, Hubaekje si Hugoguryeo, trei state cumva independente. Practic, n-as gresi prea mult (cred) daca as zice ca ar fi fost echivalentul cnezatelor si voievodatelor romanesti. Paranteza – cam asta cred ca si exista pe teritoriul tarii noastre la acel moment, desi nu prea sunt izvoare istorice clare.
Nu degeaba se zice ca „unde-s multi, puterea creste”. Este adevarat. In perioada mentionata, statul coreean a cunoscut o perioada infloritoare, dezvoltare pe multe planuri. Si economic, si cultural, si militar dar si perioada de pace si progres pentru cetateni.
Aceasta dinastie a fost urmata de una mai puternica, dinastia Joseon. A aparut in urma revoltei generalului Yi Song-gye. Timp de cinci secole, pana in 1897, se poate spune ca „Joseon = Coreea”. Si aceasta este o perioada de progres, pe toate planurile dar si de schimbari. De exemplu, in acest interval apare alfabetul coreean, capitala este stabilita la Seul, au loc diverse reforme etc.
Exista insa si conflicte cu jurchenii, japonezii si nu numai.
deci despre ce este?
Poate m-am lungit un pic cu zona istorica, dar mi s-a parut important.
Serialul are 16 episoade si a aparut in 2019. Fiecare episod este consistent, daca imi amintesc eu bine, are cam 80-90 de min. Si cel putin cand l-am vazut eu, nu aveam si varianta de audio in engleza ci in coreeana. Asta fiind si de bine si de rau. De bine, pentru ca rareori dublajul este la fel de bun ca originalul. De rau, trebuie sa fii foarte, foarte atent daca vrei sa „prinzi filmul”.
Iar tranzitia de care vorbeam mai sus este surprinsa prin intermediul celor 2 personaje principale: Seo Hwi si Nam Seon-ho. O treaba bine facuta de altfel. Asta pentru ca tot prin prisma celor 2, se poate dezvolta toata plaja de clase sociale prezente in tara la acea perioada.
Pentru ca, Hwi, vine din clasa de jos. Este fiul unui renumit luptator, care insa, a sfarsit-o tragic. Acesta fost acuzat de niste treburi necurate (pe nedrept sau nu, ramane de vazut). Conform legilor din vremea aceea, fiul unui condamnat, unui tradator, nu putea avea functie publica (oricare ar fi fost ea).
Insa cea mai mare dorinta a lui Hwi, era sa dea examenul militar si sa poata intra in armata. Bun arcas, bun spadasin, acesta isi dorea sa ia examenul si sa devina militar. Era foarte motivat in acest sens pentru ca, un loc in armata i-ar fi asigurat un venit stabil. Cu acesta, ar fi putut sa-si hraneasca sora (care avea oricum si ceva probleme de sanatate). De asemenea, ar fi putut, poate, sa spele rusinea ce plana deasupra familiei sale.
Pe partea cealalta, vine Nam Seon-ho. El este parte din alta clasa sociala. Tac’su este functionar public destul de important si desi este fiu nelegitim, Nam, are niste asteptari de implinit. O fi fost el crescut in puf, dar taica-su avea de gand sa-i traseze o cariera, nu sa frece florile de ciresi pe acasa.
Ca si in China insa, examenele publice erau foarte, foarte grele. Daca vrei mai multe detalii, vezi pe site cartea „Cititorul de cadavre”.
Pentru dramatism, in film, examenul este axat pe testarea artelor martiale. Avem asadar o lupta piramidala, in care ultimul care ramane in picioare, ia examenul si intra in armata. Evident, ca lupta finala este intre Hwi si Nam. Am uitat sa mentionez si ca erau foarte buni prieteni.
Stai asa!!! Da’ n-ai zis ca Hwi n-avea voie sa dea examen pentru ca taica-su etc.? Ba am zis. Dar cum ajunge sa dea examenul, o sa afli daca vezi filmul.
De aici, desigur ca serialul se ramifica. Este o lupta de totul sau nimic, pentru ambii. Daca pierde Hwi, pierde siguranta economica in primul rand. Daca pierde Nam, isi face de ras familia (familia = tatal ca asa se punea problema).
Indiferent de rezultat insa, se desprind doua cai pe care vor merge cei doi pe tot parcursul serialului. Alegeri diferite si dificile, situatii in care se pare ca nu au de ales si tot asa.
Nu lipseste deloc dramatismul cam pe tot parcursul filmului. E asa, un soi de roller-coaster emotional. Asiaticii sunt maestri pe zona asta, eu asa consider. Insa cu toate asta, serialul nu e unul trist. Nu mi s-a parut nu stiu, apasator, altfel nu m-as fi uitat. Nu-mi plac dramele in general si daca „miros” asa ceva, nu ma uit.
ochiul critic
Dom’ le, intrebarea este daca recomand sau nu „Tara mea: Epoca noua”. Si raspunsul este ca da, il recomand. Te poti uita si daca nu esti fan medieval. Pentru ca intrigile sunt multiple, serialul baleaza pe multe paliere si gasesti cam tot ce vrei. Ca de exemplu, poti sa faci o analiza politica pe care o poti transpune in contemporaneitate.
Sau te poti multumi cu scenele de lupta sau poti admira decorurile etc.
Din punct de vedere tehnic, serialul mi se pare ireprosabil. Si mi-a placut ca este extrem de colorat (si nu in sens peiorativ). Este viu, decorurile sunt faine, costumele la fel, armele, locatiile etc. Tot ce vrei tu.
Deci daca esti in cautarea unui serial bun atunci, te rog.