Articolul de astazi este despre hip-hop si fericire. Contrar opiniei generale, cei doi termeni nu se exclud reciproc, poti sa asculti hip-hop si sa fii fericit, ca atare o sa va prezint un hip-hop bun dar vesel. Au trecut vreo douazeci de ani pana a aparut hip-hop-ul la noi, inca douazeci de ani de „practica” si cred ca mai e nevoie de inca vreo douazeci pana se scapa de prejudecati.
Hip-hop bun si fericit
In calitate de beatmaker wannabe si ascultator vechi de hip-hop iau destul de des contact cu „comunitatea” rap din mediul online, in special de pe facebook (sunt in niste grupuri de rap, imi dau add rap-eri etc.). Ca de obicei, media de varsta este scazuta, cred ca se situeaza undeva in perioada adolescentei.
Cu astfel de ocazii, vad foarte multi copii (printre care destul de multe fete) care sunt foarte suparati si foarte deprimati. Stiu, nu sunt primul si cu siguranta nu voi fi nici ultimul care scrie despre asta insa cred ca ar mai trebui scris cate ceva din cand in cand. Inteleg de ce, desi nu inteleg de ce. Supararea asta, desi stiu ca vi se pare cool nu este. Nu esti mai putin rap daca mai si razi din cand in cand si nu inseamna ca hip-hop-ul dar este un hip-hop mai bun. Stiu ca iluminati si sistemul si etc. insa este doar o parte a rap-ului. Poti sa asculti muzica si sa te simti bine, muzica care sa te destinda si sa te faca sa te simti chill. Stiu, mesajul, sa le zica pe bune, anti and shit, insa asta nu inseamna ca trebuie sa stai incruntat tot timpul si sa marai la toata lumea.
Daca va uitati la un documentar de exemplu sau la o drama, dupa ce se termina filmul, mai sunteti suparati, ramaneti in starea aia? Cautati numai drame si chestii de genul? NU! Va mai uitati si la o comedie si la un horror si la un SF etc. Diversitate cu alte cuvinte.
La fel ar trebui sa fie si cu hip-hop-ul. Stiu ca underground, stiu ca mc-ii dark sunt mai cool (tot respectul pentru toata lumea ce face muzica buna, sa nu fiu inteles gresit) insa (si aici va spun un secret) sa stiti ca si mc-ii rad cateodata. Nici macar ei nu sunt asa negri, deprimati si asa suparati pe viata cum reiese din muzica lor. Ei isi traiesc viata iar voi stati suparati.
Ia ganditi-va, e vreun album unde sa fie doar piese din alea asa super negative sau acelasi subiect? Nu. Chiar daca cineva are un stil mai dark, abordeaza macar si alte subiecte si nu e tot timpul cu capul in pamant.
Incercati sa mai si zambiti, mai renuntati la clisee (marijuana, degete ridicate, priviri aruncate in scarba, versuri citate pe facebook si imprastiate in stanga si in dreapta pe motiv ca sunt tru) si incercati sa descoperiti si partea mai chill, mai relax a hip-hop-ului si implicit a vietii (viata pare naspa rau cand esti deprimat si suparat tot timpul).
La urma urmei, contrar legendelor hip-hop-ul n-a aparut ca o miscare anti-ceva ci a aparut in urma petrecerilor. La baza era deci muzica de party, nu muzica de protest. S-a dezvoltat mai tarziu in directia asta dar la noi s-a impamantenit ideea asta ca rap-ul trebuie sa fie anti.
Inchei cu un playlist de cateva piese cu un vibe mai pozitiv, mai optimiste (ceva povesti), piese ce reprezinta un hip-hop bun si la fel de tru ca si cele anti-ceva insa mai happy ca Pharell. Niste anti-trist in loc de anti-trust nu strica deloc.
https://www.youtube.com/watch?v=lYKRPzOi1zI&index=18&list=PLskPwqv5ddyPtaE7ZahGC51NRpygaIZ_l