Salutare. Astazi vorbim despre cartea „Noumenoir” scrisa de Flavius Ardelean. Cartea a vazut lumina tiparului in octombrie 2016, este o carte fresh din acest punct de vedere si nu numai.
Despre Flavius Ardelean
Ca de obicei, inainte de a discuta despre carte, hai sa vorbim un pic despre autor, sa-l cunoastem un pic.
Flavius Ardelean este de origine brasovean, este scriitor, traducator si manager cultural (MA, Ludwigsburg) specializat in industria de carte (MA, Oxford). A lucrat pentru cateva edituri si librarii online in Romania, a publicat cinci carti la editura Herg Benet si a tradus romane din germana si engleza.
In prezent, locuieste in Italia sau in Marea Britanie, nu m-am lamurit inca. Va invit sa-i vizitati site-ul, este cu siguranta un concept interesant si putin… creepy.
Despre „Noumenoir”
E o carte pe care eu as incadra-o in genul SF-satira. Cartea ne duce in anul 2085 si ne prezinta un univers inchis. Este vorba despre o pensiune, un hotel unde se retrag scriitorii care nu mai pot scrie. Se numeste „Agnus Dei” dar din cauza intemperiilor, litera „g” a cazut, stabilimentul primind astfel un nume nou.
Lumea aceasta a scriitorilor este o lume dura, nu este o lume pentru oricine. Este o lume trista in care scriitorii sau mai bine spus fostii scriitori isi petrec zilele asteptand sa… moara. Cu totii au ceva in comun si anume acea criza a artistului, acel blocaj inspirational care te face sa nu reusesti sa scrii absolut deloc. Cu toate astea, unii dintre ei incearca totusi in ciuda faptului ca este interzis.
In regimul in care traiesc ei sunt permise alcoolul, tigarile, sexul etc. insa nu este permis nimic ce are legatura cu scrisul. Exista o politie secreta, un fel de securitate, reprezentata de Kritikos si de bloggeri (funny man, ce sa zic) care nu permit nici o activitate literara. Cei prinsi in flagrant sunt aspru pedepsiti, se merge chiar pana la pedepeasa capitala. In acelasi timp, in aceasta lume ilicita, exista o alta lume ilicita, in care traficanti, vand Epitete, Hiperbole, Atribute etc. la negru spre deliciul scriitorilor decazuti din drepturi.
Printre acesti scriitori se afla si Radu Lenea, un tip morocanos si plictisit de tot si de toate. Ca si altii si el incearca sa scrie pe ascuns, nu prea ii iese insa. Lucrurile se complica si pentru el cand amanta sa, Lizaveta Markov, ii aduce manuscrisul sotului ei disparut si ii propune sa fuga amandoi din hotel. De aici incolo incepe o urmarire ca-n… filme, cu multe twist-uri si situatii neasteptate.
Va reusi oare domnul Lenea sa scape de scarbosii Kritikos, sa pacaleasca regimul si sa fie liber? Vom vedea.
Personal vorbind, mi s-a parut interesanta cartea per total. Mi s-a parut un haz de necaz al autorului fata de conditia scriitorului. Sunt destule intepaturi prin carte, atat la adresa criticilor care sunt descrisi intr-un mod foarte interesant – ce imi aduce aminte de alien – dar si la adresa scriitorilor slabi, wannabe. Exista cate ceva si pentru bloggeri, lucru care m-a amuzat teribil avand in vedere situatia de fata.
Este interesant si modul cum a reusit sa concentreze actiunea, nu este o carte foarte mare, este insa o carte densa. Primele doua-trei pagini iti deschid usa hotelului in care intri cam la propiu. Te prinzi rapid de situatie, te familiarizezi cu mediul de viata si daca esti atent poti vedea chiar hotelul in sine cu tot ce se intampla.
Mi s-a mai parut interesanta si metamorfoza personajului principal, domnul Radu Lenea, care pana la finalul cartii isi schimba numele de vreo trei ori. Nu ma refer aici la schimbarea numelui din buletin ci cum spuneam mai sus, la o transformare, la o metamorfoza a personajului. Schimbarea numelui vine cu noi teste, cu noi calitati ale acestui personaj. Sunt curios daca aceste nume au fost derivate din numele de familie al autorului, mie mi se pare ca sunt anagrame (in mare parte).
Cartea merge in mai multe directii, o poti vedea din mai multe puncte de vedere insa cred ca in principal prezinta traseul unei carti si a unui autor, mie asa mi se pare. Cred ca autorul a vrut sa ne arate intr-un mod satirico-amuzant, munca, travaliul din spatele unei carti si a unui autor. Este o lupta, o lupta cu sine, o lupta pentru libertate, astfel incat manuscrisul, opera in sine este rezultatul unei munci colosale.
Bloggeri sau nu, scriitori sau nu, va recomand sa cititi „Noumenoir”. Dincolo de toate veti gasi o carte buna in care SF-ul, actiunea, umorul, satira dar si dragostea si drama se impletesc intr-un mod armonios.
Cartea a fost oferita de editura Herg Benet pentru aceasta recenzie. De la ei puteti cumpara Noumenoir (la reducere) si tot la ei gasiti si alte carti de acelasi autor.
Sursa imagini: www.hergbenet.ro