Haiavatha capetenia pielor rosii, este o carte aparuta in 1971 (la noi cel putin). Este scrisa de H.W. Longfellow, tradusa si adaptata de GH. D. Vasile si ilustrata minunat de Nicu Rusu. Cam de asta am si cumparat-o ca sa fiu sincer, pentru coperta excelenta. Si nu m-am inselat, sunt ilustratii minunate si in interiorul cartii.
sinopsis Haiavatha capetenia pielor rosii
Haiavatha sau Hiawatha pe numele sau original, a fost un personaj real. A trait pe undeva pe la 1500 si era mare boss al triburilor Onondaga si Mohawk – sau doar una din doua, nimeni nu-i sigur. Este cunoscut ca un mare orator si indreptat catre pace, sa ajute triburile din zona sa nu se mai frece intre ele.
A ramas in istorie si ceva ce se numeste Centura lui Hiawatha, ce simboliza uniunea a cinci triburi.
Dar cartea nu e despre asta, sau probabil impleteste legenda cu adevarul. Nu stiu de ce a ajuns el legendar, adica inteleg importanta lui istorica dar l-au dus prea departe sa spunem asa.
Asta pentru ca aceasta carte – cel putin daca traducerea e accurate, este un soi de Legendele Olimpului, dar varianta amer-indiana.
Este formata din 23 de povesti si toate cumva explica existenta lumii, de ce sunt anumite lucruri in natura asa cum sunt – si in general raspunsul este pentru ca Hiawatha i-a batut pe toti si tot asa. Intr-una din povesti se explica de exemplu cum a aparut scrisul si e tot meritul personajului principal, desigur.
ochiul critic
Excelenta din punct de vedere al graficii si tipografiei. Extrem de bine realizata, calda, prietenoasa, tot ce trebuie.
Ca lectura, nu m-a spart deloc. Am citit cu placere Legendele Olimpului si alea mi-au placut mult. Asta nu mi-a placut. E ceva ce ma deranjeaza la ea si n-am reusit sa rezonez. N-as sti sigur, probabil e modul cum e scrisa, povestile in sine pare ca sunt cumva niste transcrieri orale. Inteleg ca probabil asa s-a si intamplat dar autorul putea sa isi puna si propria amprenta.
Nu stiu, sunt fade, lipseste ceva, nu m-au prins deloc. Din punct de vedere al lecturii, e ca un soi de porno cu pensionari plictisiti. E cam la fel de catchy.
Grafica ma repet insa, o recomand. Ma gandeam serios sa iau bucatile de grafica din carte si sa-mi fac un tablou cu ele, atat de mult imi plac.
Uite un mic colaj mai jos:
surse imagini: arhiva personala