Salve. Am zis ca a venit timpul sa mai scriem un pic si despre niste carti, pentru ca ultima recenzie de acest gen a fost facuta prin decembrie. De atunci insa si pana acum, mi-au mai trecut destule pagini prin fata ochilor. Ca atare, astazi discutam despre „Cei patruzeci si cinci”, carte scrisa de Alexandre Dumas tatal. Trebuie sa recunosc ca este o carte (in doua volume) care mi-a picat in mana intamplator. Am vazut-o la chioscul de ziare, mi-a atras atentia si am cumparat-o. Evident, n-am regretat deloc decizia.
Cartea a fost scrisa undeva pe la 1847-1848 in colaborare cu Maquet si evident a fost tradusa si a aparut in multe tari. Este o carte buna spre foarte buna depinde insa de gusturi.
Eu sunt fan al romanelor istorice sau al celor de capa si spada asa ca nu avea cum sa nu-mi placa aceasta carte. In ea ne sunt prezentate o serie de intamplari ce au loc incepand cu anul 1583 si care duc catre evenimentele ce au dus la „razboiul celor 3 Henry„. Evident sunt mai multe personaje si mai multe planuri pe care se duce actiunea. In prim-plan il avem odata pe Henry, rege al Frantei inconjurat de diversi supusi si conti mai mult sau mai putin credinciosi. Il avem pe Chicot, credincios prieten al acestuia, abil diplomat si un foarte bun spion. Ii avem apoi pe fratii Joyeuse, Henry, conte du Bouchage si pe Anne de Joyeuse, duce, ambii credinciosi regelui si dornici de aventuri. Tot in prim-plan dar ascuns, se mai afla Diana de Meridor, dornica de razbunare. Subiectul principal se invarte in jurul vietii de atunci de la curtea regelui cu tot ce se intampla: conspiratii si lovituri de stat, iubiri mai mult sau mai putin pasionale, tradari etc.
In mijlocul lor se afla cum cei patruzeci si cinci, gasconi ce formeaza garda personala a regelui stransi si pusi la dispozitie de contele D’Epernon. Sunt un fel de corp de garda secreta, oameni saraci dar onesti ce sunt organizati in trei schimburi de cate 15 oameni, astfel incat tot timpul regele sa fie pazit. Dintre ei se remarca cativa dar in special un tanar un pic naiv insa onest.
Cum spuneam mai sus, Alexandre Dumas, ne conduce cu abilitate prin cei patruzeci si cinci intr-o lume trecuta, istorica si interesanta. Ne deconspira intrigile de la curte, aventurile de la cel mai inalt nivel, atacurile marsavesti gen lovitura de stat etc. Printre toate aceste probleme, mai apar insa si raze de soare, fiind vorba de barbati curajosi si credinciosi prietenilor lor.
Mie mi-a placut mult acest roman, suficient de mult incat sa-i dau un 9 si sa vreau sa vi-l recomand si voua.
Daca insa nu va place mai am si alte recenzii ale altor carti.
Sanatate!