Stonehenge cu Bernard Cornwell

Mi-am pus scutul, deci se poate arunca cu pietre in mine. Imi asum ca am scris titlul aiurea. Se poate intelege din titlul articolului ca ar fi vorba de o discutie despre Stonehenge la care participa Bernard Cornwell. Sau vreun film cu el sau orice cu el. Dar nu, de fapt vorbim despre cartea Stonehenge scrisa de el.

Si sa te obisnuiesti, te rog, cu numele acestui autor. Imi este foarte drag si o sa apara frecvent pe blog. Eu „l-am cunoscut” prin intermediul seriei The last kingdom dar nu m-am oprit acolo.

Sunt fan al romanelor istorice si preistorice si cum el a scris mult pe temele astea, ce sa zic, ne potrivim de minune. El scrie, eu citesc, apoi eu scriu despre ce a scris el.

cartea Stonehenge cu Bernard Cornwell

Ne aflam undeva pe la… who knows? In orice caz, cu vreo 4.000 de ani in urma. Este epoca bronzului, sau ma rog, epoca de inceput a bronzului. Oamenii traiesc organizati in triburi, din agricultura si vanatoare. Bronzul este un metal pretuit si cumva rar, oamenii folosesc majoritar unelte de piatra. Exista si ceva aur, dar nu e chiar bagat in seama prea mult.

Triburile difera, regulile difera. Difera si zeitatile pe care le venereaza. Unii sunt cu soarele, altii mai mult cu luna. Sau si cu zeitati mai mici, ale raurilor, ale padurilor etc.

Regulile in triburi, difera si ele. Dar exista un conducator de trib – pe probleme laice – si un saman/ preot/ vrajitor – pe probleme religioase si astrologice. Impreuna, acest duoa conduce tribul. Sau se poate si ca vrajitorul/ vrajitoarea, sa aiba mai multa putere decat are seful de trib. Frica de necunoscut e mai mare decat frica palpabila.

Un astfel de trib avem si in zona Ratharryn, avand acelasi nume ca si zona unde locuiau. Aici tribul este condus de un barbat puternic, care are 3 fii ce cumva pot fi asociati cu anumite tipologii. Fara sa vreau, personajele mi-au adus aminte de seria „Regii blestemati” ai lui Maurice Druon (urmeaza in curand un articol pe tema asta).

Cei trei fii sunt:

• Lengar – stereotipul tipului vanjos, puternic, facut pentru a fi razboinic dar care nu prea sta bine cognitiv, el e pe actiune
• Camaban – prostul satului? este fiul bastard al sefului de trib, are o problema cu un picior (un handicap) si se ascunde prin templu, ca sa fie lasat in pace
• Saban – al mai tanar si mai ok dintre ei, nu e nici infirm dar nici vreun curajos, este un tip ponderat si cumva realist

I-am enumerat pe ei pentru ca fiecare dintre ei vor fi personaje principale, in jurul lor se va impleti firul narativ.

Viata tribului este cumva data peste cap cand apare un strain ciudat, un „izgonit” sa-i spunem asa, care ranit, se ascunde in templu. Lengar si Saban merg pe urmele lui. Fara multa vorba, Lengar il ucide si ii ia ce are mai de pret, un colier din 12 bucati de aur.

Cine e strainul, de ce are aurul ala cu el si de cine fuge? Lengar nu stie dar nici nu-i pasa. Insa urmaritorii apar curand si consecintele nu se lasa aratate. Aurul asta le va schimba vietile tuturor, fie ca vor, fie ca nu.

ochiul critic Stonehenge

Ca de obicei, Bernard Cornwell s-a documentat temeinic inainte de a incepe munca la aceasta carte. I se poate reprosa orice, dar nu lipsa de pregatire. De altfel, daca esti curios, la finalul cartii, iti da si un soi de bibliografie si explica mai multe aspecte.

Despre Stonehenge s-a scris mult si se va scrie si mai mult. Ar trebui nu stiu, vreo descoperire epocala, ca sa se lamureasca lumea care era rolul acestui ansamblu. Nefiind singurul de pe teritoriul Angliei. S-au facut multe speculatii, cu privire la alinierea lui cu diversi astri in diverse perioade de timp dar si cu rolul lui. Ca ar fi fost un templu dedicat soarelui, ca ar fi fost mai tarziu folosit si de druizi etc. Dar pe scurt, nimeni nu stie exact la ce era folosit.

Autorul a pornit de la ceva descoperiri arheologice si de acolo, s-a descurcat. Mai exact, prin zona s-a descoperit scheletul unui adolescent. Acesta avea la gat un soi de colier de chihlimbar si pe langa el avea si ceva obiecte de aur sau de bronz.

Nu este greu pentru un scriitor de talia lui Bernard Cornwell sa porneasca de la aceste fapte si sa creeze o lume noua si desigur, imaginara in totalitate.

Ce face el in cartea asta, este sa propuna o varianta a monumentului sau ma rog, a vietii din acea perioada. Si nu e deloc exclus sa fi avut si dreptate.

Mie mi-a placut cartea si o recomand, o gasesti aici daca vrei (link afiliat).