Cred că toți oamenii sunt fascinați de mafie. Probabil e din cauză că mafioții au ceea ce oamenii își doresc și nu prea obțin sau e foarte greu. Că nu procedează ok, asta e altă discuție.
Le clan des siciliens/ Clanul sicilienilor ne prezintă toată această „afacere”, cum merge o acțiune pusă la cale de mafie.
Deși l-am găsit întâmplător, vizionarea lui m-a surprins, în bine. Film franțuzesc, realizat în 1969 și regizat de Henri Verneuil este o adaptare a nuvelei lui Auguste Le Breton.
Producătorii au dat lovitura de a început, reușind să strângă pe același ecran trei dintre cei mai mari actori ai acelor timpuri dacă nu chiar din toate timpurile. Vorbesc de monștri sacri precum Jean Gabin, Alain Delon sau Lino Ventura.
#sinopsis Clanul sicilienilor
Clanul sicilienilor ni-l prezintă pe Sartet, vechi infractor ce este eliberat de mafia siciliană condusă de Vittorio Manalese. Nu este eliberat pentru ochii săi frumoși ci pentru a fi folosit la un jaf foarte important.
Este cam greu de controlat, asta pentru că e un animal de pradă, la rândul său. Eforturile depuse pentru eliberarea sa au fost consistente, ceea ce înseamnă că și acțiunea ce urmează va fi pe măsură.
Când e vorba de bani mulți, infractorii lucrează între ei mai mult chiar decât autoritățile. Așa urmează o strângere de mână între mafia din mai multe zone.
Pus la cale de doi dintre cei mai bătrâni și mai versați șefi ai mafiei, planul merge ca uns. A fost doar calculat și pus la cale în cel mai mic detaliu.
Mai greu cu vulpea de Sartet care dă iama prin cotețul șefului însă fură altceva decât ne-am aștepta.
Ceea ce surprinde este metoda de jefuire. Mie mi s-a părut una inedită și foarte interesantă. Eu unul n-am reușit să o prevăd, mă așteptam la cu totul altceva. Finalul, este de asemenea și el de mare impact chiar dramatic aș putea spune.
#ochiul critic
Filmul are de toate ca shaorma. Practic sunt urmărite două planuri în paralel, ca de fapt orice film polițist/despre mafie care se respectă și anume: acțiunile gansterilor și acțiunile polițiștilor.
Reușești astfel rapid să-ți faci o imagine asupra a ceea ce se întâmpla de fapt, e ca și cum ai privi într-un labirint.
Clanul sicilienilor are un scenariu bine pus la punct ce acoperă toată gama, de la acțiune, crime, urmăriri, jafuri până la o mini-poveste interzisă de amor. De jocul actoric nu mai zic, excelente prestații, pe măsura celor implicați.
Ce m-au uimit, au fost scenele de semi-nuditate prezente cam pe tot parcursul filmului, nu mă așteptam pentru acea vreme. De asemenea, cu ocazia vizionării acestui film, am aflat și că prima operație de mărire a sânilor prin silicon a fost realizată în 1962 (deci da, varianta ca una dintre actrițele din film să își fi mărit bustul este perfect plauzibilă). Să mai zică cineva că sânii nu sunt educativi!
Clar, îți recomand cu mare drag acest film cu și despre mafie. Din punctul meu de vedere excelează la toate capitolele, inclusiv la partea de soundtrack. Dar acolo nici n-avea cum să dea greș, fiind vorba de mâna marelui maestru Ennio Morricone. Poate nu-ți spune nimic numele dar dacă ai în jur de 30 de ani, îi știi opera, măcar asta din Bunul, răul și urâtul.
Te las cu trailerul și aștept să-mi zici cum ți s-a părut dacă l-ai văzut.
Sursă imagini: impawards.com