Disperare….. solutia de finantare

2016. Ploua. Ploua marunt insa e o ploaie placuta, nici prea calda nici prea rece. Picaturile sunt mari si nu bate nici vantul prea tare. Din cand in vand fulgera discret si tuna asa in departare, se aude ca un soi de mormait pe undeva vesel. Doua pustoaice se misca nepasatoare prin ploaie si zambesc obraznic catre Vlad. Vlad insa nu le vede. Lui Vlad ii place ploaia insa azi, nu prea ii place nimic. Nici de ploaie nu-i pasa si nici de faptul ca-i uda costumul „de duminica”. E costumul lui bun, cam singurul pe care-l are. Are si umbrela dar este in geanta si nu-i pasa de ea. E aproape anesteziat si nu prea simte mare lucru.

Isi tarsaie picioarele pe strada fara vlaga, total absent. Desi e in costum si cu alta ocazie ar avea grija sa nu se aseze nici macar un fir de praf pe el acum fara nici o jena se aseaza in fund pe treptele unei cladiri. Isi aprinde o tigara si fumeaza in liniste privind printr-un grup de tineri corporatisti ce fumeaza si sporovaiesc pe langa el. Se uita ei cam ciudat , corporatisti fiind insa, au vazut multe, nu li se pare asa aiurea sa vada un om intr-o astfel de stare. Nu e prima data cand vad oameni plangand pe langa ei. Isi termina tigarile si urca, caci sunt contra-timp. Altii le iau locul unii energici si vorbareti altii tacuti si parca epuizati. Vlad fumeaza incontinuu.

caine trist
https://pixabay.com

– Hei, domnu’! Hei domnu’! aude Vlad ca prin vis insa nu intoarce capul. Oare n-aude?

– Hei domnu’! aude din nou insa de foarte aproape de data aceasta. Vlad intoarce capul alene. Posesorul vocii este un nene la vreo 50 de ani, cu mustata, chelie si un inceput de burta insa ciudata. Arata cam ca o morsa cu ochii mici si rautaciosi. Vocea ii este dogita si parca sparta si fara sa vrea, Vlad se gandeste ca e fumator sau bautor de bere sau ambele.

– Ce d… Doamne iarta-ma ca n-am voie sa injur in post, n-auzi dom’le ca te strig de cinci minute? zise nenea catre Vlad.

-Ba aud dom’le, ba aud… zise Vlad incet si inca pe ganduri.

-Pai si daca auzi, de ce nu raspunzi bai baiat…. pardon, dom’le? zise nenea Morsa (pe care de fapt il chema Costel). Ce ai, ti s-au innecat corabiile? Ia zi, cum o cheama? zise el si-l impinse pe Vlad cu cotul smechereste, asezandu-se langa el.

– Lasa-ma dom’le in pace, zice Vlad amarat ca nu-i vorba de nici o femeie aici. E altceva, mai grav de atat.

– Eeeee… altceva… las’ ca stiu eu, la astia tineri numai la din astea va sta mintea. Pai ce dom’le, io nu eram la fel? Sa ma fi vazut acum 20 de ani, ba nici acum nu m-am potolit Doamne iarta-ma! zise el ranjind pe sub mustati si-si impinse din nou limita dintre brat si antebrat in coastele lui Vlad.

Cu toata supararea, pe acesta il cam pufni rasul. O fi si asta vreun macho si nu stiu eu se gandea el amuzat.

– Pai daca nu e de la femei, ce ai dom’le de esti asa daramat? Esti bolnav, ti-a murit cineva, n-ai de munca, ce ai?

– Nimic din toate astea ma nene. Am…

– Auzi, ai un foc?

– Da, ia de aici.

– Da’ n-ai si-o tigara? Ca mi-am uitat pachetul in ghereta.

– Ia, serveste, zise Vlad si-i intinde pachetul.

– Sa traiesti! zise Morsa pufaind fericit dintr-o tigara de la Vlad, na, marca buna dom’le cu care el nu se prea pupa. Pai ce ziceai ca ai?

– E, ce sa am ma nene. Ma chinuie viata asta ma nene. Uite impreuna cu inca doi prieteni am pornit de jos. Am fost copii saraci si inca mai suntem, ca ai nostri n-au avut bani sa ne tina in puf sau sa ne sustina. A trebuit sa muncim dar nu ne-am plans. Dupa ce am terminat cu scolile si am muncit chiar peste tot si crede-ma, chiar peste tot ne-am gasit niste job-uri stabile. In paralel, am inceput sa lucram pentru noi. Ne-am facut o mica afacere pe care am si dezvoltat-o destul de mult. Vrem sa muncim pentru, noi vrem sa crestem, vrem sa ajutam si alti oameni cu un loc de munca vrem sa…

– Aha pai si ce afacere ma baiete? Nu te superi ca-ti zic asa dar ai putea sa-mi fii nepot daca nu fiu. Vreo cizmarie, vreo tamplarie, marochinarie sau ce?

– Nu ma supar, zise Vlad zambind din nou. Nu ma nene, afacere online, acolo a inceput, cu grafica, cu bloguri si din astea.

– O.. lai ce? Ce-i aia ma neica? Ce grafica? Adica desenezi, ca aia la Sapanta? zise el razand.

– Online bre, online zis Vlad razand si el. Adica pe internet. Adica eu scriu articole, un soi de jurnalism dar pe net. Nu, nu pe cruci, dar pe tricouri. Vrem de exemplu sa facem tricouri la cerere, personalizate cu ideile noastre dar sa le facem noi direct, fara intermediari. Vrem sa imprimam cd-uri, cani si o groaza de chestii, avem multe idei.

– Aha, zise Morsa parand ca intelege. Pai si care-i problema ma baiete, de ce plangi atunci?

-Eh, plang, zise Vlad rusinat. Problema sunt banii ma nene, banii. Luai-ar sa-i ia pe fenicieni ca ei i-au inventat si i-au adus pe lume. N-avem bani sa facem toate astea, n-avem destul capital si acum vin de la o intalnire unde mi s-a naruit si ultima speranta. Am incercat si banci, am incercat si oameni de afaceri, am incercat multi si multe. Si toti mi-au ras in fata. Acum sunt disperat si de asta stau aici. M-as arunca in fata tramvaiului dar pana vine mi-e ca ma plictisesc si daca ma arunc in Dambovita, ma tin gunoaiele la suprafata.

– Ce-ai facut ma nene, ma? zise nea Costel fericit. Ia, mai da-mi o tigara si asculta incoa la mine, ca tot eu te rezolv si stai cuminte, ca esti baiat tanar, ai toata viata in fata. Sa ma duc eu ca-s hodorog, nu tu ca esti tanar.

 – Ia de aici, zise Vlad privind insa sceptic spre el.

-Sa traiesti! zise din nou nea Costel zambind satisfacut. Ma baiete ma, n-o sa ma uiti toata viata. Ia sa fii atent la ce-ti zic eu aici. Uite care-i treaba, in cladirea asta pe care o pazesc eu aici, la etajul 10 e un soi de banca. Se numeste Gre… aaa… Gren… ‘tu-i mama ma-sii ca iar nu pot sa pronunt ca nu mai am masele dom’le. Uite ca scrie pe panoul ala, vezi dom’le, pe randul 10 scris cu albastru?

Grenke, zise Vlad incet, incercand sa-si dea seama daca ii stie de undeva.

Grenke logo
www.grenke.ro

– Asa ma nene, Gre… ble astia zise nea Costel. Astia dom’le, au aparut la noi acum vreo cativa ani buni si erau un soi de filiera a unora…. cum ii zice oare? Stai nu-mi spune, franzela ii zice!

-Filiala il corecta Vlad. Si nu e franzela, „franciza” vrei sa spui.

-Asa dom’le asa, hai ca esti destept vad, nu m-ai mintit cu scoalile alea zise iar nea Costel. Asa si cum ziceam astia au aparut cum ai zis tu la inceput dar acum s-au aliat cu aia, sunt parteneri cu aia din Germania si sunt cam singurii din Romania din cate stiu eu. Mai au la Cluj parca asa am auzit si atat. Eh, acum io nu stiu 100% ce fac astia, cum fac dar eu stiu ca au fost oameni aici care au fost ajutati de ei sa-si cumpere ce au nevoie si acum au ajuns bine.

-Pai de unde stii? Si cum functioneaza? zise Vlad inca pe ganduri.

-E de unde stiu. De la tiza mea stiu dom’le. La ei la paza e o femeie cam de varsta mea asa si cand coboara la tigara mai stam si noi de vorba na, asa ca intre colegi zise nea Costel si-i face iar cu ochiul lui Vlad. Nu stiu cum functioneaza, stiu insa ca oamenii au venit si-au facut treaba si au plecat linistiti. Ma rog, majoritatea nu vin ca se lucreaza on…laie ala cum ziceai mai devreme. Du-te si tu ma baiete si vorbeste cu ei, zise el sfatos asa.

– Pai io stiu ma nene… zise Vlad inca pe ganduri.

-Auzi ma baiete… incepu nea Costel suparat cand o vazu pe Raluca, o tanara simpatica foc pe care el o indragea foarte mult. Domnita Raluca, saru’mana, veniti un pic va rog! striga el catre ea.

solutia de finantare grenke
www.grenke.ro

-Buna ziua! Ce e nea Costele, zise fata zambind intelegatoare.

-E, ma supara baiatul asta, ca nu vrea sa inteleaga ca puteti sa-l ajutati zise el asa, profund.

-Pai cine e domnu’ zise ea uitandu-se cu ceva interes spre Vlad.

-Un antre… antrenor din asta doamna, asa-i zice, zise Nea Costel sigur pe el.

-Antreprenor a vrut sa zica, zise Vlad si se prezenta: Vlad Tarus, tanar fost antreprenor si amarat. Lucrati la Grenke? zise el.

-Raluca, imi pare bine zise ea. Da, lucrez la Grenke.

– Am inteles ca dumneavoastra puteti ajuta afacerile la inceput de drum si nu numai, asa cum ar fi cazul meu dar nu stiu cum functioneaza, n-am auzit inca de dumneavoastra, doar ce-a reusit sa-mi zica nea Costel. Pe mine ma intereseaza o dezvoltare, am nevoie de capital pentru investitii de natura tehnica.

– Pai e destul de simplu, noi nu suntem banca, suntem insa o companie care va putem ajuta sa gasiti cea mai potrivita solutie de finantare pentru voi. Oferta noastra este simpla si daca lucrezi cu noi, ai urmatoarele avantaje:

  • Bugetare corecta – Avans 0%; facturile de chirie sunt total deductibile; chiria este in euro dar este constanta pe toata durata contractului; poti planifica cheltuielile pe perioade lungi etc.
  • Rapiditate – Primesti raspuns rapid, in circa 24 de ore.
  • Simplitate – Ai nevoie de un minim de documente si acestea se pot trimite pe mail. Nu e nevoie sa te plimbi cu toata arhiva dupa tine.

-Aha, zise Vlad cu obrajii mai rosii si mai entuziast. Deci voi puteti sa-mi dati banii de care avem nevoie sa ne luam echipamente, intreba el plin de speranta?

– Si da si nu zise Raluca. Nu direct. Ce ai tu de facut este sa te duci acasa, discuti cu colegii tai, alegeti echipamentele de care aveti nevoie si discutati cu furnizorul sa trimita cererea catre noi sau puteti sa trimiteti si voi direct catre noi. Noi analizam documentatia si in maxim 24 de ore veti primi un raspuns. Daca este favorabil in aceeazi zi noi facem plata si voi puteti sa va luati echipamentele. Plata din partea voastra se face sub forma unei chirii trimestriale (de preferat) sau lunare. In paralel, pentru echipamentele hardware cumparate puteti cumpara si soft-urile in rate in cazul in care acestea nu le au deja.

-Oauuuu….zise Vlad cu gura cascata. M-am indragostit! zise el insa adauga repede: de firma voastra! vazand zambetul sagalnic al Ralucai.

-Hmmm… ai aici o carte de vizita zise Raluca, usor incruntata. Ai aici un link unde poti gasi raspunsuri la cam toate intrebarile tale, ma poti suna in caz contrar zise Raluca, astept candidatura voastra! scuza-ma, insa trebuie sa ma intorc la birou. Sunt sigura ca solutia de finantare Grenke va poate ajuta.

– Multumesc mult de tot, saru’mana zise Vlad si sari plin de viata de pe treapta unde se asezase mai devreme cu o ora.

-Ho ma nene, ce ai? A dat strechea in tine? zise nea Costel zambind. Mai da-mi rogu-te o tigara zise el.

Vlad, ii intinse pachetul fara o vorba, din nou pe ganduri. Soarele iesise din nou pe strada sa. La propiu, caci se terminase ploaia.


Astazi Vlad, este un tanar antreprenor de succes. Impreuna cu cei doi asociati ai sai in 2020 afacerea lor a crescut de la 3 oameni la 25 de angajati, de la un apartament la un spatiu inchiriat intr-o hala etc. Soarele inca straluceste pe strada lor si se anunta canicula.

Sanatate!

Disperare….. solutia de finantare
4 (80%) 3 votes