“Sfântul Mitică Blajinul”, o satiră actuală, se întâmplă încă așa în corporații

afiș film sfântul mitică blajinul

Filmul pe care ți-l propun astăzi se numește Sfântul Mitică Blajinul și a apărut în 1982, în regia lui Nae Cosmescu. Ca să păstrez exprimarea din acea perioadă, “și-au dat concursul” actorii Petrică Gheorghiu, Amza Pellea, Stela Popescu, Dem Rădulescu sau Tamara Buciuceanu.

Scenariul se bazează pe o piesă de teatru apărută în 1965, în regia lui Aurel Barangă. Ulterior, tot pe baza acestei piese a apărut și teatru radiofonic la fel, cu actori foarte galonați.

Varianta de față arată un pic ciudat ca să fiu sincer, dar asta doar pentru că este un film făcut special pentru TV și se vede asta. Dar acest aspect nu îi scade din calitate, nu îi ia din merite ci doar că pare a fi un teatru TV, ceea ce și este.

Și asta se mai întâmplă încă în ziua de astăzi, mai ales prin studiourile anumitor televiziuni, moarte de foame.

#sinopsis Sfântul Mitică Blajinul

Film comic de la cap la coadă, cu tot felul de dialoguri savuroase și unul dintre primele roluri negative ale lui Amza Pellea (mă rog, unul din primele roluri negative în care îl văd eu).

Pelicula îmi aduce aminte de Directorul nostru, deoarece abordează cam același subiect și anume incompetența și lipsa de interes a funcționarilor publici ce mai mult, se înnavuțesc pe spinarea statului și implicit al cetățenilor săi.

Petre Gheorghiu (Mitică Blajinul) este șeful arhivei într-o instituție de stat. Om bun, muncitor, cinstit și serios, a lucrat 20 de ani în această instituție alături de Adela (Stela Popescu), colega sa de birou pentru care are el o pasiune platonică.

Din cauza manevrelor directorului și camarilei acestuia, cei doi sunt îndepărtați rapid, el pensionat și ea transferată, pentru a face loc altor tovarăși mai tineri. Acțiunea aceasta este imprudentă, deoarece cei doi nu stau deloc cu mâinile în sus și acționează, făcându-și singuri dreptate.

Pe lângă cei doi așa cum spuneam mai sus sunt prezentați și restul funcționarilor și acțiunilor lor umilitoare dar avantajoase (umilință în fața directorului, susținerea acestuia în acțiuni greșite/nedrepte etc.).

#ochiul critic

Filmul mi-a plăcut destul de mult, ca subiect și abordare. I-aș da mai mult dar este ceva în el ce îmi dă impresia de low budget și îl face să pară inferior.

Este un film bunicel  dar unde acțiunea și toată ideea filmului se bazează pe dialog și pe comicul din aceste schimburi de replici. Nu este un film de acțiune, cam totul se desfășoară în două camere la propiu. Deci dacă vrei împușcături, lupte, urmăriri etc. mai caută pe blog. Nu asta e filmul pe care îl vrei tu.

Un fragment mai jos.

“Sfântul Mitică Blajinul”, o satiră actuală, se întâmplă încă așa în corporații
Evalueaza acest articol!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *