„Sarmizegetusa, cuib de vulturi”, de David Sava, recenzie

Deși se vrea a fi o recenzie acest articol, nu voi diseca prea mult cartea în sine. Este o carte pentru copii/adolescenți, un sou de young adult al anilor ’70. Diferența este că atunci nu prea se scria despre vampiri, vârcolaci ș.a.m.d ci despre trecut.

Este scrisă în spiritul acelor vremuri, cu un soi de împingere patriotică, un fel de lobby pentru daci.

Sarmizegetusa, cuib de vulturi este cumva mai mult o antologie decât o carte de sine stătătoare. Asta pentru că reia povești, legende și motive să zicem care mai apar și în alte cărți sau circulau pe cale orală în trecută.

Este formată din 12 povestiri și anume:

  • În câmpia Istrului
  • Oroles
  • Cloilios
  • Cuib de vulturi
  • Taiti
  • Pilda lui Scorilo
  • Steagul legiunii a V-a Alaudae
  • Soldați de lemn
  • Arde Sarmizegetusa
  • Bristena, fiica dacilor
  • Chiupul de apă
  • Dacul și cezarul

Toate aceste povestiri induc o stare de patriotism, militează pentru unitate, hegemonia dacilor și originile lor etc. Desigur, nu este neapărat o chestie rea, mai ales că avem nevoie ca popor și ca umanitate să fim uniți, ceea ce e tot mai greu de făcut.

Nu prea mai sunt grupulețe mai mari de 4-5 persoane, când se întâmplă sunt excepții și nu durează mult.

Cum spuneam, o parte dintre povesti cred că sunt cumva basme populare puse pe foaie. De exemplu, avem povestirea Pilda lui Scorilo, care este relativ o fabulă, este o poveste motivațională cumva. Adică are clar o morală.

Povestea aceasta ne explică cum la un moment dat, când în cadrul Imperiului Roman existau tensiuni, Scorilo și taraboștii săi au ținut sfat. Întrebarea era ce să facă ei în acest context, dacă să atace sau nu sau ce au de făcut.

Taraboștii militau pentru atacarea romanilor, motivând că oricum sunt tensiuni între ei. Fără să zică nimic, Scorilo i-a chemat pe toți afară, în fața unui soi de țarc. Acolo au fost aduși doi câini ciobănești și s-a aruncat un ciolan între ei. Aceștia au început imediat să se lupte pentru ciolan.

Ulterior Scorilo a trimis un slujitor, acesta a adus un lup și i-a dat drumul în țarc. Imediat, cei doi câini au lăsat ciolanul și împreună au început să se lupte cu lupul.

Morala era, desigur, că la un atac al dacilor, romanii vor uita disensiunile dintre ei și îi vor leșina pe daci mai întâi și apoi vor reveni la ciolanul lor.

Poveste interesantă, mi-a plăcut dar o auzisem în copilărie de la bunica mea și bunica mea nu a citit cartea asta cu siguranță, ci o auzise probabil de la părinții sau bunicii ei.

Celelalte povestiri merg mai mult sau mai puțin în linia aceasta, sunt interesante și plăcute.

Ce m-a atras însă mai mult la această carte a fost coperta, foarte frumos ilustrată. Aceasta îi aparține lui D. Ristea (nu știu nimic despre această persoană, nu am găsit informații) ca de altfel și restul ilustrațiilor din carte.

Este o carte ilustrată foarte frumos cu o grafică foarte interesantă, mie mi-a plăcut mult și sper să mai dau peste astfel de cărți. Mai jos, găsești restul ilustrațiilor din carte.

Aaa și dacă ești interesat de daci, îți recomand cele trei filme românești Dacii, Columna, Burebista (nu știu ordinea).

„Sarmizegetusa, cuib de vulturi”, de David Sava, recenzie
4.3 (85.71%) 7 votes

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *