Recenzie Warcraft: Inceputul

Stiu ca v-am facut capul calendar cu Warcraft-ul insa asta e, n-am ce sa fac. Am mai postat despre el si aici si aici insa spre deosebire acele posturi in care vazusem doar trailerul, astazi pot vorbi in cunostinta de cauza. Am vazut joi „Warcraft: Inceputul” si inca mai sunt entuziast chiar si azi la doua zile dupa, cand scriu aceasta recenzie.

Mai intai ar trebui sa va povestesc cum am ajuns la film, fiindca este destul de funny povestea. Sefa departamentului plantatiei unde lucrez io, a facut un efort si  a facut rost de invitatii la film pentru toata lumea din echipa. S-a stabilit ziua de joi ca zi de vizionare, undeva in jur de ora 19:00 etc. S-a supus la vot filmul si la bataie maxima au fost „Now you see me 2” si „Warcraft: Inceputul”. A fost egalitate pana in ultima clipa cand a castigat „Now you see me 2” (szopni R.L.N).

Ok, asta e, nu eram deloc incantat dar pierdusem cinstit cum s-ar spune. In fine, asta se intampla miercuri. Vine joi, ziua filmului si purcedam catre locatie (Movieplex de la Lujerului). Insa, inainte de a parasi plantatia una dintre colege ne spune ca nu putem merge la filmul ales pentru ca este premiera si invitatiile nu acopereau acest mic „aspect”. Cu stupoare, aflam ca are dreptate si ca stimabilii de la cinema nu au binevoit sa publice acest „mic detaliu” pe site. In fine, din cauza asta sa zicem, am ajuns la „Warcraft” ceea ce pe mine m-a maxim de intristat (eram cu gura pana la urechi). Multumesc providentei pentru sansa data.

Sinopsis „Warcraft: Inceputul”

Filmul este unul regizat de Duncan Jones cu Travis Fimmel, Paula Patton si Ben Foster in rolurile principale si este evident o ecranizare dupa mult mai celebrul joc.

Filmul incepe cu o prezentare a orcilor, faimoasele bestii, jumatate oameni – jumatate animale, mari, fioroase, sangeroase. Din cauza faptului ca taramul lor este distrus, este mort sunt nevoiti sa-si caute o alta lume in care sa se mute. Reusesc sa-si treaca cativa razboinici printr-un portal, o avangarda ca sa pregateasca terenul pentru marea hoarda.

Asa ajung orcii in Azeroth, taram fantastic in care se aduna 7 regate, oamenii, elfii, gnomii etc. Salbatici din fire si razboinici, orcii incep imediat sa distruga si sa acapareze terenurile.

Alertati, oamenii incearca sa afle ce se intampla. Iau contact cu orcii si reusesc sa captureze un prizonier apoi incearca sa faca niste planuri bazandu-se pe Medivh, gardianul lor (un soi de Merlin) un mare vrajitor.

De aici, incepe cumva confruntarea intre cele doua factiuni. Nu este insa un conflict liniar, ci unul care se schimba din intern in extern, dintr-o parte in alta.

Despre film

Rupere. Mi-a placut mult, este un film de aventura – fantastic, foarte viu si foarte creativ. Cam de asta imi si plac filmele fantastice, pentru ca iti dezvolta mult creativitatea si imaginatia.

Ma asteptam la un film cliseic si liniar, insa nu este. Este adevarat ca exista din prima separat un conflict intre doua factiuni, adica orcii si restul lumii insa modul cum evolueaza acest conflict este ca dansul albinelor. Se tot misca incolo si incoace. Pe langa asta, este cumva separat in doua: o data lupta dintre cele doua tabere dar si luptele interioare din interiorul fiecaruia. Apoi, fiecare are cel putin un tradator ce are insa scopuri diferite si motive diferite. Cel putin doi vrajitori, unul bun si unul rau etc.

Este evident genul de film de Yin si Yang, smecher rau din punctul meu de vedere.

Roleplay

Smecher, Anduin Lothar – personajul principal, comandatul armatei jucat de Travis Fimmel, mi se pare ca este de acolo, se potriveste perfect in rol. Un rol de dur, dar si de inteligent si de sensibil pe alocuri. Un rol al unui barbat in deplinatatea fortelor.

Garona, a primit viata de la Paula Patton si a primit foarte multa viata. Joc, bun, interesant, de efect. Foarte cinica cand a trebuit, foarte sensibila cand a trebuit. Foarte ok.

Mi-a mai placut Medivh (aka Ben Foster) sau David Guetta cum l-a botezat un coleg la film. A jucat bine, a fost asa mistic, puternic, sacerdotal, cum ii sta bine unui „preot”.

Au fost ok si restul, regele, regina, micul vrajitor – Khadgar – si cine mai era pe acolo, au jucat bine.

Mi-au placut maxim pe langa cei mentionati desi cred ca mai mult, orcii. Evident, vocile ca nu prea vorbim de un joc actoricesc obisnuit. Gul’Dan m-a dat pe spate cu vocea lui sepulcrala, perfecta pentru un vrajitor super-malefic.

Scenariu

Smecher cam atat am de zis. Nu sunt familiarizat cu jocul, nu l-am jucat prea mult, ca atare nu stiu daca respecta sau nu gameplay-ul si nici nu-mi pasa. Din punctul meu de vedere este un scenariu bun.

Nota

Primeste un 8.5 din partea mea, este un film bun, facut bine care m-a entuziasmat destul de mult. Am mai zis-o si mai sus insa ma repet, este un film bun, foarte creativ si imaginativ. Mi-a placut povestea, mi-au placut personajele si modul cum au luat viata de la costume la decoruri, mi-au placut orcii si costumele lor, mi-au placut grifonii si lupii uriasi, mi-a placut cam tot.

Aveti mai jos trailerele – le gasiti aici pe toate – urmariti-le si . Timp de doua ore veti intra garantat in alta lume.

Nu uitati sa dati o nota acestui articol prin stelutele din stanga jos. Daca v-a placut, atunci va puteti abona la blog prin intermediul campurilor din dreapta sus sau prin intermediul pop-up-ului. Un share este bine-venit de asemenea.

Sanatate!