Fratricid, patricid, furt, violență conjugală, crime: nu, nu sunt știrile, sunt povești pentru copii

copertă zâna zorilor de povești ioan slavici

În interiorul meu sigur se află un copil și nu pentru că l-am mâncat eu. Dar copilul meu interior este pe acolo și din când în când își cere drepturile. Mi-au plăcut întotdeauna poveștile, pentru că m-au făcut să visez. Încă îmi plac, așa se explică de ce am cumpărat cartea de mai jos, cu povești Ioan Slavici.

Ioan Slavici este unul din autorii de top ai literaturii române, fără îndoială. O parte din romanele scrise de el sunt clasice, cum ar fi Mara, Moara cu Noroc, Pădureanca, La răscruci etc. Nu știam că a scris și povești, ca atare am fost plăcut surprins să găsesc o carte de povesti scrisă de el, precum Zâna Zorilor.

Mai puțin plăcut surprins am fost când m-am apucat să le citesc. NU SUNT PENTRU COPII!  Am eu probleme și cu Albă ca Zăpada sau alte povesti de genul, dar revenim la alea.

Cartea de față pe a cărei copertă mai scrie și bibliografie școlară duce mai mult însă spre Stephen King și nu spre copii. De ce? Hai să-ți explic și să luăm poveștile pe rând.

Zâna Zorilor:

#sinopsis

Pe scurt, un împărat avea 3 feciori, Petru, Costan și Florea. Împăratul avea un ochi cu care râdea și unul cu care plângea și s-a ajuns la concluzia că are nevoie de apă  de la fântâna Zânei Zorilor ca să-și revină. Se duce Petru după apă dar frații lui îl așteaptă la întoarcere și nu prea sunt de acord cu succesul lui petru.

#ochiul critic

Prima problemă: împăratul are o problemă cu ochii dar nu se duce la oftalmolog nuuuu, așteaptă să se ducă copii să aducă apa vrăjită. Ce-i învățăm noi pe copii, să meargă la medic sau la vrăjitoare?

Împăratul este un tată agresiv, care-și bate copii. Ni se spune în carte ca în momentul în care fiul cel mic, Petru, merge să-l întrebe pe împărat ce problemă are cu ochii, împăratul îi cârpește două palme. Wtf man, te-a întrebat și ăla micu’ ceva, așa îl educi tu, cu bătaia? Să vină protecția copilului.

Mă rog, după 20 de pagini de vrăjitoare, blesteme, șmecherii și din astea, Petru aduce apa aia. Când se întoarce însă spre casă… e mai nasol un pic. Frații săi invidioși îl așteaptă și-l omoară pe drum ca să primească ei onorurile din partea împăratului. Serios prietene, asta aș vrea eu să-i citesc lui fi-miu? Ca să stau apoi cu ochii pe el non-stop? Dacă începe să se uite ciudat la frac-su? Și uite tati cum frații își omoară frații!!!

Păcală în satul lui

Continuăm cu un personaj celebru, Păcală. Aici măcar există umor, dar cartea este în speță machiavelică, pentru că Păcală este un personaj care înșeală, minte, îi fură pe oameni. Pe lângă aceste infracțiuni, mai sunt și pedepse radicale și ilegale: sătui de Păcală, oamenii decid să-și facă dreptate singuri și se duc să-l înece. Păi asta îi învățam noi pe copii, să fie haiduci? Să fi scris că l-au dus la DNA nu să-l innece.

Ileana cea Șireată

Cea mai fucked up poveste găsită în cartea asta. Povestea asta ne vorbește despre doi împărați, să zicem Trump și Putin. Trump are trei băieți, Puțin trei fete. Ăștia doi se iau la luptă. Cât stau ei prin război, băieții împăratului se duc să le necinstească pe fetele împăratului. Ileana, cea mai mică dintre fete, #rezistă însă și nu cade în capcană. Ba mai mult, își umilește viitorul soț, pe fiul cel mic al împăratului.

Și povestea asta este plină de fapte abominabile: surorile își trădează sora, pentru că o trimit în capcana celui mic, ăla vrea s-o omoare de minim trei ori. După ce se chinuie unul pe altul, fiul ăsta de împărat, o cere de nevastă pe Ileana. Ea acceptă și se căsătoresc. În noaptea nunții, el însă se răzbună pe ea și o omoară! Scoate sabia și dă în stânga și în dreapta, apoi o gustă.

Mă rog, nu moare ca de fapt în pat nu era ea etc. Nu asta este însă șocant ci… cum să-i citești copilului treaba asta, că mirele a vrut să-și omoare nevasta? Cum să mai zici și de canibalism? Apoi, Ileana asta era proastă? Ala a mai vrut s-o omoare de două ori și ea ce-a făcut, s-a căsătorit cu el!!! Wtf… care-i mesajul pentru copii din toată treaba asta?


Închei aici, momentan, voi reveni cu alte articole de genul cred, pentru că mi se pare de datoria mea să atrag atenția asupra nocivității acestor povești asupra copiilor. Și nu e vorba doar de povești Ioan Slavici aici, ci la general, o grămadă din ele sunt nocive rău pentru copii prin prisma mesajelor transmise, conștient sau nu.

De asemenea, nu înțeleg ce căută prin școli povești sau poezii de genul Puiul, Căprioara, Cuțu șchiop cu trei picioare sau Gândecelul, dar voi reveni pe tema asta într-un alt articol. Dacă nu ne dorim adulți deprimați și deprimanți, să avem grijă să ne ținem copii veseli atunci, încă din școală!

Fratricid, patricid, furt, violență conjugală, crime: nu, nu sunt știrile, sunt povești pentru copii
4.3 (85.71%) 7 votes

5 comments

  1. Râd eu, dar nu e râsul meu. Asta pentru că îţi dau dreptate 100%. Însă modul de prezentare este #epic!
    Copil fiind am citit poveştile „copilăriei” şi poate nu conştientizam cu adevărat cât sunt de nocive. Bineînţeles că îmi întrebam şi părinţii „de ce” şi primeam explicaţia că ce rău a făcut X e un exemplu de „aşa nu”, că eu nu trebuie să fac la fel ca personajul negativ. Într-un fel e bine că sunt prezentate şi anumite situaţii „negative” însă din păcate în basme (nu doar cele scrise de Slavici) situaţiile sunt mult prea exagerate pentru copii şi chiar nu au ce căuta în biblioteca acestora. Ciudat este că sunt persoane care se isterizează când o aud pe Delia cântând „Da mamă, sunt beată”, însă le oferă copiilor să citească astfel de basme. Bine… nu că ar trebui să asculte, dar neah… ipocrizia situaţiei. Am şi eu câteva cărţi cu basme… unele de care nici nu auzisem. Şi la fel le consider mult prea violente pentru un copil. Despre desene animate nici nu mai vorbesc. Bine măcar că basmele ecranizate de Disney au fost modificate destul de mult. (BTW animaţia Albă ca Zapada, că tot ai amintit e destul de… deplasată ca să zic aşa. Unele scene mult prea explicite. Ca să nu amintesc de „Frumoasa şi bestia”). Revenind la cărţi… nu văd mare diferenţă. Din fericire, chiar dacă accesul de tehnologie face parte din viaţa noastră, avem puterea de a alege ce le oferim copiilor să citească. Indiferent dacă vorbim de citit cărţi, de urmărit filme sau ascultat muzică. Cum îi educăm, aşa îi avem.

    1. Da, n-am nimic impotriva sa le dam copiilor exemple despre rautate, sa-i prevenim cumva. Dar sunt o multime de fabule, de povesti frumoase ce prezinta intr-un mod educativ oameni rai, fara chestii atat de nasoale. Uite un exemplu: https://infrasunete.eu/minunata-calatorie-a-lui-nils-holgersson-prin-suedia/, e foarte misto cartea si educativa. Da, prezinta consecintele unui comportament urat, lipsit de respect, dar se face si fara bataie parinteasca, tradari etc.

      Nu prea inteleg care naiba era problema scriitorilor romani vechi, traiau toti in Vaslui, de unde subiectele astea? Mai lipseau vreo 3 violuri si aia era.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *