Recenzia este pentru film nu pentru carte, imi place totusi sa folosesc imagini/postere neconventionale iar coperta de la „Plecarea vlasinilor” mi s-a parut mai interesanta.
Este un film vechi, realizat in 1982 pe care l-am gasit relativ intamplator, este primul din „seria” de doua filme, ambele bazate pe romanele Ioanei Postelnicu, de altfel scenariul este semnat de ea si de regizorul Mircea Dragan. Din pacate n-au mai ecranizat si a treia carte, aceasta se numeste „Urmasii vlasinilor” dar cum spuneam n-a mai vazut „lumina” camerei de luat vederi.
#sinopsis „Plecarea Vlasinilor”:
Este un film istoric in care actiunea se petrece undeva in Transilvania sub dominatie habsburgica. Filmul ne relateaza relatia tensionata dintre „vlasini” (locuitori valahi dintr-o anumita zona) si stapanirea straina, austriaca. Relatia descrisa de film (si de cartile de istorie) era una apropiata, cam ca cea dintre magar si ciomag. Lucrurile scapa de sub control, cand stapanirea cere supunere si diverse bunuri inclusiv o arenda de la vlasini, asta dupa ce isi extind „influenta” asupra a 18 munti, liberi pana atunci, munti ce apartineau de drept valahilor. Condusi de judele Alexa, vlasinii refuza insa sa se supuna si cauta solutii alternative pentru a ramane liberi.
#ochiul critic
Filmul este foarte bine realizat, poveste foarte frumoasa cu de toate, ceva dragoste, actiune, intriga, dreptate, rezistenta etc. Accentele sunt dramatice si pica cumva pe niste subiecte deja rodate in filmografia romaneasca si anume: rezistenta taranilor fata de asuprirea stapanirii, nedreptatea facuta de acestia din urma taranilor, la care se adauga si cate o tradare/cineva dornic de inavutire pe spinarea obstei.
Mie mi-a placut mult „Plecarea vlasinilor” si deja am inceput sa vad partea a doua a filmului si anume „Intoarcerea Vlasinilor” din 1983.
Cred ca mi-a placut mult si faptul ca nu este un film apasator. Desi poate fi considerat o drama, nu are acea „greutate”, „apasare” specifica cumva filmelor romanesti dintr-o anumita perioada. Nu stiu, nu m-a bagat in depresie filmul, nici nu m-a facut sa ma victimizez sau ceva. Din contra, am admirat filmul, m-am bucurat de el si mai mult de atat, as putea spune ca m-a motivat.
Eu am regasit in film cumva acea intelepciune taraneasca sa-i spunem asa. Asta e viata, noi mergem inainte. Stim ca avem dreptate, stim si ca nu putem neparat sa luptam impotriva dar asta nici nu ne va da inapoi. Mergem inainte, indiferent ce se intampla, cu bune si cu rele.
Va recomand cu drag filmul, cred ca o sa-mi cumpar si cartile.
sursa imagini: mix publicdomainvectors.org si coperta carte