Pe Leslie Nielsen, nu prea ai cum sa nu-l stii. Mai ales daca ai in jur de 30 de ani, ar trebui sa-l stii. A cam fost idolul unei generatii, omul ce dadea tonul cu privire la tot ce insemna umor si parodie in film. I-am savurat cu placere o gramada de filme, toate foarte bune si amuzante, la momentul respectiv.
Planeta Interzisa, nu face parte insa din aceasta categorie. Este primul sau film serios, caci vorbim de un film SF/de aventura, nu de vreo parodie. Ba as putea spune ca este si un film psihologico-social sau conscious, cum spun americanii.
#sinopsis Planeta Interzisa, film 1956
Gasit din intamplare, m-am uitat atras de poster, Planeta Interzisa ne propune un subiect interesant, SF, reluat mai tarziu cam peste tot. Tema principala, o nava plecata in misiune si apoi o alta nava care merge sa vada ce s-a intamplat, a devenit o reteta sigura, un soi de supa la plic cu care nu prea poti da gres.
Ca orice SF care se respecta si Planeta Interzisa are o actiune plasata in viitor, pe o alta planeta, in afara pamantului. Un echipaj este trimis pe o planeta sa investigheze disparitia unei alte nave ce fusese trimisa cu scop de explorare cu 20 de ani in urma.
Ajunsi pe planeta respectiva, se complica lucrurile echipajul trebuind sa faca investigatii in mai multe directii. Situatia devine si mai misterioasa odata cu aparitia fiicei singurului supravietuitor al misiunii precedente, doctorul Morbius.
De aici intram mai mult intr-o actiune SF-ica ce se duce destul de departe pentru ca totul pare ca se transforma si nimic nu este ceea ce pare. Amabilul doctor Morbius se demonstreaza a fi pana la urma cu totul altceva ca de altfel si fiica sa, dar se duc in directii opuse, alienii ce lanseaza atacuri nu prea sunt de fapt alieni si tot asa.
#ochiul critic
Subiectul filmului este mult mai profund decat pare la prima vedere. Planeta Interzisa, nu este un film din acela clasic cu extraterestri care apar Dumnezeu stie de unde si care incearca sa influenteze cumva rasa umana. Nu.
Este vorba de umanitate pana la urma si de minusurile si plusurile noastre: setea de cunoastere ca prieten, ca avantaj dar si ca inamic, ce se intampla daca iti depasesti limitele, ce e bine si ce e rau in asta si lista poate continua.
Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam si mi-au placut mult intriga si scenariul in sine, foarte complex si foarte bine pus la punct.
Jocul actoricesc a fost ok desi sincer cred ca se putea si mai bine, pe alocuri actorii mi s-au parut un pic seci, parca lipseste naturalul.
Am mai fost fascinat de decoruri, de aparatele cu multe luminite de efecte, practic de toata partea vizuala, foarte smechera. Costumele si ele foarte tari si de asemenea si Robby the Robot, o creatie mecanica capabila sa recreeze cam orice (te cam face robotul ala sa-ti doresti si tu unul).
Soundtrack-ul a fost si el unul bun, s-a potrivit filmului, cu destul efecte care sa-ti dea impresia de spatiu, de SF.
In incheiere, recomand cu drag Planeta Interzisa, este un SF bun, inca fresh cel putin prin ideile propuse.
Sursa imagine: wikipedia.org