Misterul lui Edwin Drood a devenit și misterul lui Charles Dickens, pentru că este o carte care nu a fost terminată. Este ultimul roman al autorului englez și printre primele romane polițiste din literatura universală.
#sinopsis Misterul lui Edwin Drood
În Cloisterham, un orășel de pe lângă Londra, un soi de Buzău pe lângă București, este un cămin de fete, un cămin-școală. Acolo locuiește Rosa, o tînără orfană, rămasă singură pe lume.
La polul opus, se află Edwin Drood, un tînăr orfan și el. Pentru că tații celor doi se cunoșteau, ei au fost promiși unul altuia și ar trebui să se mărite când Rosa, zisă și Pussy va avea vârsta legală.
Pe parcurs, descoperă însă împreună că, deși se apreciază maxim reciproc, nu se plac deloc atît de mult încât să-și dorească căsătoria și decid să rămână prieteni.
Frumusețea și eleganța Rosei nu trec însă neobservate. Mai sunt și alți oameni care o plac, cum ar fi domnul Neville Landless, un tânăr cu o poveste de viață interesantă, venit aici cu sora sa. Acest domn și domnul Drood, se înțeleg precum Ponta și Dragnea, își sunt antipatici și are loc și o confruntare între ei. Motivul disputei? Ditamai orgoliile dar și Pussy.
Când Drood dispare subit și obiecte personale sunt găsite prin rîu se ajunge la concluzia că cineva l-a ucis și logic, primul bănuit este cel cu care s-a certat cel mai recent. Evident, că sunt și alte personaje prin carte care ar fi putut să facă treaba asta, din acest punct de vedere cartea este bogată, abundă în personaje.
Cine l-a ucis? Nu vei afla niciodată, pentru că Dickens nu a terminat niciodată cartea. Dar când ajungi spre sfârșit, bănuiești deja pe cineva, pe cine l-a ucis (dacă l-a ucis) și pare să fie varianta corectă. Fiind prima carte de Dickens citită de mine (sau prima de care îmi amintesc) nu știu cît de complex scria, poate pe final a fost vreun twist care să ducă povestea spre altă direcție.
Chiar dacă autorul nu a mai apucat să termine cartea, a decedat înainte, râmîne o carte bună ce merită citită. Sunt ceva cam prea multe descrieri și o cam lungește cu preludiul dar per total e o carte bună. Am dat de un paragraf care are 17 propozitii, enorm de mult, cel putin pentru ziua de astăzi.
Autorul a știut cum să creeze suspans, cam jumătate din cartea nu prea îți dai seama despre ce este vorba în carte, în ce direcție merge. Asta pentru că pare să fie un giratoriu uriaș, unde sunt o mulțime de direcții.
Dacă vrei să o citești, o poți cumpăra de pe libris, dar in format ebook.