Miasma – Flavius Ardelean

Salutare. Astazi vorbim despre cartea „Miasma”, creatie a lui Flavius Ardelean. Despre autor nu mai revin cu informatii, le aveti de data trecuta, din articolul despre „Noumenoir„. Fiindca n-are rost sa ma repet, o sa ne jucam cu cartea de data asta, ne vom concentra asupra ei.

coperta miasma tratat de rezistenta materialelor

Sinopsis „Miasma”

„Miasma” a vazut lumina zilei in 2016, tot la editura Herg Benet, la fel ca si celelalte carti ale aceluiasi autor. Este a doua carte dintr-o serie de patru, prima a fost „Scarba sfantului cu sfoara rosie”. Se poate citi si fara a citi prima carte a seriei, nici eu n-am citit-o si n-am avut probleme in a intelege materialul din aceasta cauza.

Trebuie precizat de la inceput ca este genul de carte – puzzle, eu asa numesc cartile cu mai multe povesti ce au loc in acelasi timp insa sunt descrise diferit, de personaje diferite. Este si cazul de fata, cartea este impartita pe capitole si fiecare dintre ele are in prim-plan un personaj si povestea lui. Insa, in fiecare poveste exista desigur si alte personaje, unele dintre ele devin principale in capitolele urmatoare. Pe undeva este vorba despre aceleasi evenimente descrise diferit.

Foarte interesant mi s-a parut mesajul transmis de autor prin chiar denumirea capitolelor (smart boy). Pe langa „Prolog” si „Epilog”, mai sunt patru capitole ale cartii denumite in ordine: Nigredo, Albedo, Citrinitas si Rubedo. Stiti ce inseamna? Pariez ca nu. Nici eu nu stiam pana acum, insa am cautat pe net termenul „Nigredo” – banuiam ca are legatura cu arsul din primul capitol – si asa am aflat. Cei patru termeni de mai sus reprezinta de fapt cele patru etape ale procesului alchimic „Magnum opus”, proces pentru obtinerea pietrei filozofale. Ati inteles acum? Deci practic, la terminarea acestei carti, obtinem o bijuterie filosofica. :)

In „Prolog” si in primul capitol, „Nigredo”, cartea ni-l prezinta in prim-plan pe Sarban, preot  in Alrauna, un tinut fantastic ce a purtat si numele de Mandragora sau Radacini. Este un tinut, o cetate impartita pe „cartiere”, Primi, Medii, Infimi si Burta Vacii. Foarte interesante denumiri, ce sa zic. Iti face din start o idee despre cum era impartita societatea alrauneza.

Preotul Sarban, face parte din Primi. Intr-o noapte obisnuita gaseste pe treptele bisericii un ars, ce primeste numele de Ignat. Cu ajutorul felcerului Krum, Sarban reuseste sa-l salveze si sa-l tina pe langa el, sa-l ajute in gospodarirea bisericii. Personaj ciudat, Ignat reuseste sa se faca cunoscut si apreciat in „cartier” insa pana la un moment dat, cand este acuzat ca a adus sau ca aduce boli si nenorocire in tinut. Sarban reuseste sa-l salveze din nou, din mana autoritalor de data asta.

In paralel, avem povestea Marisei, o tanara prostituata cu spirit de explorator si a lui Lili, inca o copila tinuta sub papuc de tatal sau, sa speram ca nimic mai mult de atat.

Este un tinut ciudat, unde fiecare isi ascunde povestea. Sarban de exemplu n-a fost tot timpul preotul de acum. A fost o vreme cand era un tanar fericit, casatorit, insa care a pierdut Totul, si copil si sotie, din cauza Nimicului. Acest Nimic inca il cauta el si de asta s-a intors aici, fiindca stie ca acolo ar trebui sa fie.

In al doilea capitol ce poarta numele de „Albedo”, avem o alta poveste in prim-plan, povestea unui scriitor, Alecu Deleanu. Acesta face parte din a treia clasa sociala a cartii fiindca locuieste in Infimi.

In urmatorul capitol, in prim-plan este farmacistul Alambiq, cel ce in primul capitol ii vinde tinerei Lili un unguent minune ca s-o ajute sa-i creasca… sanii.

In ultimul capitol, Rubedo, ne este prezentat ucenicul de la Templu Burno Kabral, zis cel marunt.

Fiecare personaj principal (dar nu numai) are povestea lui, poveste asemanatoare. Cam toata lumea are cate ceva de ascuns, are un trecut de care este mai mult sau mai putin mandru, trecut de care cumva incearca sa scape, sau cel putin incearca sa se purifice. Cred ca este partea de realitate intervenita in carte prin prisma acestor personaje si a acestui punct de vedere. Cam toti am schimba bucati din trecutul nostru indiferent daca avem sau nu chef sa recunoastem.

In toata cartea regasim cumva aceasta tema (care se pare ca il preocupa pe autor), este vorba despre tema calatoriei propii si personale. Este vorba despre lupta pe care fiecare o avem cu noi insine, cu trecutul, cu prezentul dar si cu viitorul. Lupta pentru a ne gasi calea, drumul, eul spiritual etc. In paralel insa, pare a prezenta si o lupta intre bine si rau, termeni precum Lume si Ne’lume sau Tot si Nimic sunt pusi intr-o reala si directa antiteza.

Lumea prezentata in carte este una fantastica cumva doar prin denumire si prin indiciile subtile plasate de autor. Daca luam personajele de acolo si le transpunem in Bucuresti, iar in loc de Primi, Medii etc. folosim nume de cartiere bucurestene nu prea mai pare o carte fantastica. Are insa pe parcurs elemente de fantastic, ba chiar si de horror si thriller.

Este o carte interesanta, cu povesti fascinante, povesti care insa trebuiesc disecate si digerate. Din punctul meu de vedere, este genul de carte unde povestile le poti si citi ca atare si sa te bucuri de ele dar poti sa le si cauti un adevar mai subtil, mai ascuns. Daca o faci si daca il intelegi, vei fi placut surprins.


logo editura herg benet

Cartea a fost oferita de editura Herg Benet pentru aceasta recenzie. De la ei puteti cumpara Miasma (la reducere) si tot la ei gasiti si alte carti de acelasi autor.

Sursa imagini: www.hergbenet.ro

Miasma – Flavius Ardelean
5 (100%) 2 votes

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *