Despre Ordinul cavalerilor Teutoni, cred ca sunt la fel de multe de spus ca si despre Cavalerii Templieri. Au de asemenea, elemente in comun, alaturi si de Cavalerii Ioaniti (Ordinul Ospitalierilor). Ordinul Cavalerilor Teutoni, a fost un ordin infiintat in Acra, in Palestina, pe la 1100. De origine germano catolica sa spunem asa.
De altfel, de acolo le si vine numele, „Teutonicus”, fiind un termen latin de origine. Acesta avea mai multe intrebuintari, unul dintre ele fiind insa ca indicativ pentru germani. Practic in „latina”, teutoni ar fi egal cu „germani”.
Ca si celelalte ordine mentionate mai sus si acesta avea un scop militaro-religios si la fel, se aflau sub egida Papei. Istoria acestui ordin este una lunga si interesanta, din mai multe puncte de vedere. Din cate stiu si asupra acestui ordin planeaza diverse teorii ale conspiratiei. Si cu privire la existenta lor actuala si cu privire la comorile stranse si ascunse de-a lungul timpului. Si cand spun, „existenta actuala” ma refer la o existenta „ascunsa”.
Nu de alta dar ca si in cazul Cavalerilor Ioaniti, Ordinul Cavalerilor Templieri exista si astazi, in mod oficial (desi a fost desfiintat la un moment dat). Exista insa sub forma unui ONG daca vrei, al carui scop este unul misionaro – caritabil. Adica un soi de Crucea Rosie dar si cu ceva religie pe acolo.
Introducerea este poate lunga dar si scurta in acelasi timp. Mi s-a parut insa importanta, pentru a stabili contextul. Deoarece „Cavalerii Teutoni” cartea despre care vorbim astazi, este un roman istoric care este axat pe un anume eveniment si ajungem imediat si acolo.
Mai intai ar mai trebui precizat ca dupa ce au luat-o pe coaja intr-una din Cruciade, pe la 1200, au ajuns in Transilvania, in Tara Barsei. Acolo au primit ocrotire de la regele Ungariei. Au contribuit de altfel la construirea unor cetati pe actualul teritoriu al Romaniei, cum ar fi cetatea Feldioara. Insa… ca si in cazul altora, lacomia le-a adus necazuri. La un moment dat, desi practic primisera azil de la regele Ungariei, au inceput sa faca lucruri de capul lor, asa ca regele Ungariei le-a dat un sut armat in fund si i-a expulzat din Transilvania.
Asa au ajuns si prin Polonia (de azi), vreo 200 de ani mai tarziu. In aparenta, erau acolo sa „crestineze” paganii, insa de fapt, nu prea faceau altceva decat sa cucereasca. Si cam aveau prostul obicei sa treaca prin foc si sabie cum s-ar spune pe ce puneau mana. Nu prea mai erau baieti buni.
sinopsis „Cavalerii Teutoni” carte de referinta
Henryk Sienkiewicz este unul dintre autorii mei preferati. Laureat al Premiului Nobel si poate cel mai cunoscut scriitor de origine poloneza? N-am verificat, doar imi dau cu parerea. Alaturi de el, mai am un scriitor polonez preferat, pe Andrzej Sapkowski, pentru seria „The Witcher” (cine a vazut serialul, stie despre ce vorbesc).
Probabil deloc intamplator, prima carte citita de mine de la Sienkiewicz, este „Quo Vadis” scrisa in 1896, carte care de altfel l-a si consacrat. E o minune cum de n-am scris inca despre cartea asta, avand in vedere ca e una dintre cartile mele preferate din toate timpurile.
Sa revenim insa la cartea de fata, „Cavalerii Teutoni”. Asa cum am spus si la inceput, vorbim despre un roman istoric. Insa, are si un alt context aparte. Nu degeaba autorul a ales aceasta tema. Se considera ca aceasta carte a avut un scop anume, acela de a insufla curaj si a starni patriotismul polonezilor. La momentul scrierii ei, la 1900, Polonia nu prea exista, fiind divizata intre Austria, Germania si Rusia. A tras doua focuri sa spunem asa, pentru ca intamplator sau nu, a fost prima carte republicata in Polonia dupa al doilea razboi mondial, scopul fiind cumva acelasi, sa inspire masele.
Eu nu am fost constient de aceste detalii la momentul citirii, cautam doar o carte buna pe teme medievale si din fericire am gasit-o. Este insa mult mai putin de spus despre carte, despre subiect decat am scris pana acum.
Ca si in alte carti de ale lui, autorul a urmat un anumit traseu. Un personaj cumva amarat, oprimat, care insa prin fortele proprii, cu curaj si putere, isi recapata drepturile furate. In cartea de fata, acest personaj este Zbyszko de Bogdaniec, un tanar nobil ramas insa fara mosia sa. Alaturi de unchiul sau, Macko acesta se intoarce dintr-un razboi impotriva teutonilor, razboi pierdut.
Tanar, ii clocotete sangele in vene, e dornic de fapte demne de mentionat si tot asa. Il tempereaza unchiul sau, insa impreuna, pornesc pe un drum care sa-i ajute sa-si recapete mosia, visul amandurora de altfel.
Urmarindu-l pe Zbyszko, vom ajunge la un moment dat si la batalia de la Grunwald, din 1410, cand o alianta lituano-polona, a reusit sa infranga Ordinul Cavalerilor Teutoni. Asta s-a intamplat si in viata reala, este un fapt istoric, domnii teutoni si-au luat si de aici un sut in dos. Un sut cam fatal, ca de aici… numai in jos s-au dus, puterea lor s-a cam finalizat.
ochiul critic
Ce sa-ti mai zic si n-am zis pana acum? Pune mana si citeste cartea. Are tot ce vrei tu. Daca vrei dragoste, gasesti. Vrei cavaleri, ai. Vrei fapte de arme, ai. Vrei sa-ti gasesti curajul, ai. Vrei munca si speranta ai si din astea. Nu stiu ce as putea sa-i reprosez acestei carti, pentru mine a fost o lectura perfecta, una dintre cele mai bune carti citite vreodata.
Prin personaje bine conturate si o scriitura plina de dramatism (dar nu cu sensul de „trist”), autorul reuseste sa transmita cu pasiune istoria, cultura si traditiile vechii Europe, oferind cititorilor o calatorie fascinanta in timp.
Autorul a stiut perfect sa dozeze cartea cu tot ce trebuie ca sa fie un succes. Poti s-o vezi ca pe o carte inspirationala sau poti s-o vezi ca pe o simpla lectura relaxanta, pentru ca iti ofera ambele.
Tot „drumul” este construit bine, piatra cu piatra, cu toate detaliile necesare si tot ce trebuie sa stii ca sa intelegi tot contextul. Cartea o poti cumpara de pe Libris (link afiliat). Si iti recomand s-o faci, este o carte care nu cred ca ar trebui sa lipseasca de pe rafturile nimanui.
sursa imagini: publicdomainvectors.org