Salve. Ma bucur sa scriu articolul de astazi, era planificat de vreo sase luni dar din varii motive nu si-a gasit pana acum locul „pe foaie”. A venit insa vremea sa vorbim un pic si despre istoria filmului romanesc. Mi se pare important pentru toata lumea sa fie cate ceva despre acest subiect pe net. Eu sunt destul de pasionat de filmele romanesti ca atare macar pentru mine a fost important. Nu ma astept sa creez cine stie ce viral cu seria asta de articole, cu siguranta era mult mai ok pentru blog daca scriam despre Oscar de exemplu (ca tot suntem acum in plina desfasurare) insa tot o sa o scriu. Macar poate ajuta vreun pusti sa-si faca vreun referat ceva, daca nu pe altcineva. Dupa cum am precizat si aici insa si pentru acest articol ma voi ajuta de aceeasi carte.
Inainte sa scriu, am incercat sa ma documentez daca exista pe undeva informatii, pe undeva pe net, desigur. Am gasit ceva pe wikipedia dar doar secvente, nimic suficient de clar, ca atare am decis sa scriu eu. Deci…
Istoria filmului romanesc
Filmul universal, asa cum il stim noi astazi cel putin din punct de vedere comercial a luat nastere la 28 decembrie 1895, cand fratii Lumiere au proiectat in salonul indian de la „Grand Cafe” o serie de filme, aveau circa 80 in dotare.
Momentul zero
Primul eveniment cinematografic apare in Romania in Bucuresti la circa 5 luni distanta. Pe 27 mai 1896 au loc in redactia ziarului in limba franceza „L’Independance Roumaine” din Bucuresti primele proiectii cinematografice. Sunt urmate de proiectii in alte orase precum Iasi, Braila, Galati si Craiova si aceste proiectii cunosc un egal succes in fata publicului.
Primele filmulete
In 10 mai 1897 la Bucuresti, un tanar fotograf, Paul Menu realizeaza primele actualitati cinematografice. Acestea sunt filmate in Bucuresti si Galati si sunt developate la Lyon si incep sa fie proiectate in redactia aceluiasi ziar incepand cu iuni acelasi an. Sunt filmate aspecte ca serbarea de la aniversarea Independentei, Targul Mosilor, hipodromul Baneasa, zona inundata de la Galati. Proiectiile au un real succes.
Pe langa istoria filmului romanesc, gasim parti romanesti implicate si in istoria filmului altor state. Un semi-roman, este responsabil si pentru primele filmari din Macedonia. Milton Manaki, fotograf cu o parte din sange romanesc, realizeaza primele turnari din Balcani facute de un balcanic. De asemenea, un cetatean roman, Sigmund Weinberg, originar din Polonia, propietar de cinematograf din Constantinopole, realizeaza primele actualitati locale.
Continua productiile de filme de actualitati si documentare la Bucuresti prin Gheorghe Ionescu si Constantin Theodorescu. Unul din filmele realizate de ei, „Romania” este prezentat in mai 1912 la Budapesta si la Viena.
Primul film romanesc de fictiune
Apare la Bucuresti in 18 septembrie 1911 si se numeste „Amor fatal”. Este filmul ce marcheaza inceputul unei perioade prolifice pentru cinematografia din Romania. De asemenea, in aceeasi perioada, la 21 octombrie, o serie de actori consacrati ca Aristide Demetriade, Ion Brezeanu, Petre Liciu si Constantin Nottara cer sprijin Teatrului National din Bucuresti pentru a realiza activitati cinematografice constante. Drept urmare, la 7 noiembrie, in spectacolul „Insir’te margaritare” de Victor Eftimiu sunt utilizate episoade filmate. Urmeaza insa in perioada urmatoare o discutie polemica pe tema relatiilor dintre teatru si cinema.
Primul film istoric romanesc
Pe 1 septembrie 1912, apare primul film romanesc istoric si anume „Independenta Romaniei”. Reprezinta cea mai semnificativa realizare a cinematografiei romanesti din epoca de inceput. Unele surse il incadreaza pe primul loc in istoria filmului romanesc, acesta fiind considerat debutul cinematografiei autohtone. Este un film anuntat de media ca un film de mare arta si senzatie patriotica in care este reconstituit intregul razboi romano-ruso-turc din 1877-1878. A fost produs de societatea „Filmul de Arta Leon M. Popescu”.
Aceeasi societate, un an mai tarziu se pune hotarat pe treaba. Cu un laborator modern, operatori francezi, trupa de teatru condusa de Marioara Voiculescu si Constantin Radovici si o serie de tineri scenaristi precum Liviu Rebreanu, Emil Girleanu si Corneliu Moldovan societatea mai sus mentionata trece la o activitate intensa. In circa doua luni (iulie si august) filmeaza peste 10.000 de metri de negativ pentru circa 12 filme. Insa o ruptura dintre producatori si angajati tergiveseaza terminarea filmelor. Acestea apar pana la urma in anii urmatori fiind vorba de filme ca: Cetatea Neamtului, Spionul, Bastard (1914), Viorica, Detectivul (1915) si Amorurile unei printese si Dragostea marinarului (1916).
Statul si filmul
Un moment important in istoria filmului romanesc este marcat in 12 octombrie 1913, la Bucuresti, cand Leon Popescu publoca „Memoriul asupra unui program cultural-cinematografic” in care anticipeaza interventia autoritatilor romane in problemele cinematografiei. Se da o lege, „Legea Dissescu” pentru „crearea unui cinematograf cultural si introducerea filmului in scoala” ce starneste reactia ostila a distribuitorilor de filme si propietarilor de cinematografe. Acestia reusesc sa o blocheze pana la urma. Era prima tentativa a statului roman in favoarea cinematografiei autohtone ce era menita sa incurajeze productia nationala si a filmului cultural. Abia peste 20 de ani, prin „Legea Mavrodi” va mai avea loc o actiune similara, in 1934.
In 28 ianuarie 1914 la Cluj, are loc premiera filmului „Manzul sarg | A sarga csiko”. Este un film ce va marca inceputul unei prolifice activitati cinematografice in centrul careia se afla directorul teatrului maghiar local, regizorul si actorul Janovic Jeno. Filmul este o drama populara despre un taran condamnat la ani grei de inchisoare, pe nedrept. Este un film ce cunoaste o destul de remarcabila apreciere internationala. Casa „Pathe” distribuie 137 de copii ale acestui film in Asia si in Euripa. Janovics continua colaborarea cu aceasta firma si fondeaza succesiv la Cluj cateva case de filme, Proja, Corvin si Transsylvania, sub egida carora va realiza intre 1913 si 1918, ca producator, regizor si uneori si protagonist circa 65 de lungmetraje.
In martie acelasi an, apare revista „Viata cinematografica in Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia si Egipt” menita sa faciliteze schimbul de informatii cinematografice din zona.
In 4 august 1916, odata cu intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta intra si filmul romanesc in razboi. Se realizeaza filmari de razboi prin operatorul Serviciului fotografic aerian al armatei, Gheorghe Ionescu. Un an mai tarziu, in 23 septembrie 1917 apare la Iasi premierea filmului de montaj „In jurul ultimelor batalii de pe frontul roman: Marasti, Marasesti, Oituz” realizat pe baza materialelor filmate pe front de operatorii „Serviciului cinematografic al armatei” (Tudor Posmantir, Constantin Ivanovici si altii).
Primul film animat romanesc
In apr. 1920, apare primul film animat romanesc. Acesta se numeste „Pacala in luna” si este realizat de Aurel Petrescu. Personajul va fi reluat ceva mai tarziu (in 1924) in filmul „Pacala, amorezat”.
In acelasi an, operatorul Tudor Posmantir realizeaza un documenar „Peste mari si tari” cu ocazia unei calatorii in jurul lumii.
Cam aici se incheie articolul dedicat primelor doua decenii din istoria filmului romanesc. Voi continua desigur pana ajung in prezent nu sunt insa sigur cu ce frecventa voi posta la aceasta rubrica. Cu siguranta insa timpul alocat filmului romanesc nu se termina aici, in curand urmeaza (am inceput sa lucrez deja la ele) o serie de articole axate exclusiv pe filme romanesti, incepand cu 1950 (mi-am dorit sa vorbesc despre filme ce se pot viziona online, de altfel eu scriu doar despre filme pe care le-am vazut).
Daca v-a placut, nu e cazul sa va mai rog sa dati un share pe care retea sociala vreti voi. O sa gasiti restul articolelor din aceasta serie daca urmariti #”istoria filmului romanesc„.
Sanatate!