„Doamne ajută!” sau „Darwin ajută!”? Alegerea e a ta, pentru că acum putem alege, cel puțin o parte din oameni. Acum vreo 80-90 de ani, când e plasată acțiunea acestui film, nu prea era la fel. Aveai un singur răspuns: Dumnezeu!, Darwin era alegerea care te plasa la închisoare.
În regia lui Stanley Kramer, Inherit the wind/ Procesul maimuțelor, este un film apărut în 1960, la circa 35 de ani după ce s-au petrecut întâmplările. Trebuie menționat și subliniat de la început că este vorba despre un film realizat pe baza unor fapte reale.
Mă repet, este realizat pe baza unor fapte reale.
Nu procedez așa de obicei dar acum mă simt obligat să te oblig. Indiferent dacă ești religios sau ateu, nu-mi păsă.
Ar trebui să-ți pese ție și să te uiți la Procesul maimuțelor. De ce? Pentru că este extrem de important să înțelegem ce înseamnă libertatea de exprimare și Doamne! cât de ușor poate ea fi suprimată. În ziua de astăzi îți poți bate penisul de divinitate în social media fără să pățești chestii naspa. Atunci, nu puteai să faci asta. Dar hai să vedem, ce s-a judecat în acest film, era vorba de o maimuță?
#sinopsis Procesul maimuțelor
Normal că nu, nu era vorba despre vreo primată. Mă rog, sunt câteva în film dar nu la propiu.
Cum ziceam și mai sus, filmul reprezintă varianta video a unui caz real. Este vorba despre un proces ce a avut loc în UȘĂ, o țară mult mai habotnică decât astăzi dar și mult mai îngustă. Contrar religiei care îți cerea să fii mai iertător, mai bun, mai open minded.
Procesul a fost în 1925, John Thomas Scopes vs Stat, proces ce a primit numele de Monkey Trial.
Nu vreau să stârnesc polemici sau ceva de genul, dar dacă ar fi după mine aș schimba rapid titlul din Procesul maimuțelor în Dumnezeu vs. Darwin pentru că discuția cam despre asta este.
Filmul ne prezintă povestea unui tânăr învățător dintr-un orășel de provincie american. Acesta comite o greșeală aproape capitală, pentru că îi învață pe copii teoria evoluționismului în loc de cea a creaționismului, așa cum se cerea în programa din acea perioadă.
Din această cauză este închis și în jurul lui se creează o mare vâlvă națională mai ales când începe procesul și este apărat de un celebru avocat.
#ochiul critic
Cam 80% din film se petrece într-o sală de ședințe și practic filmul este axat pe o dezbatere între două persoane cu studii/roluri juridice, clasicul duel avocat – procuror.
Filmul nu este pentru cei cărora le place acțiunea, glumele directe etc. dar este pentru toți cei care apreciază un film bun, cu un scenariu foarte bun, cu replici adânci și foarte bine gândite. Dacă nu ești atent, dacă vrei un film lejer, dacă faci altceva în timp ce te uiți la film mai bine renunți aici.
Dacă însă vei privi cu atenție filmul și te vei concentra asupra lui, o să-ți placă foarte mult și vei savura fiecare cuvânt, fiecare replică a duelului indiferent de care parte a discuției ești până la urmă. Vei auzi argumente pro și contra evoluționism și creaționism, vei auzi ironii și blasfemii de ambele părți, dar într-un final vei auzi și un dialog puternic, savuros, practic o dezbatere înfocată.
Mie îmi plac discuțiile incomode, pentru că acelea te ajută să evoluezi. Desigur, trebuie anihilată partea din creier care îți va spune că este o mare blasfemie în acest film. Da, religios vorbind, filmul este o blasfemie. Din punctul meu de vedere, este însă un rău necesar.
Ca și în cazul filmului 12 oameni furioși, și acest film ne dă o foarte frumoasă dezbatere, un dialog puternic, solid și bine argumentat. Măcar pentru asta te poți uita dacă altceva nu atrage, cred că devii mai bun, ai șanse mai mari să câștigi o discuție după ce vezi acest film.
Pe mine m-a impresionat profund, va lua loc pentru totdeauna în excelul meu cu filme preferat și sper că într-o bună zi să-l văd împreună cu copilul/copila și să discutăm împreună pe tema asta.
#idei desprinse din Procesul maimuțelor
Nici din astea nu fac de obicei dar aici mi se pare extrem de important să punctez câteva idei principale. Dacă nu pentru tine, măcar pentru mine, pentru mai târziu, mă repet, voi reveni la acest film, fără îndoială.
#1 În primul rând, avem desigur libertatea de opinie. Să o prețuim, pentru că o putem pierde extrem de ușor. Statul era suveran atunci, făcea ce voia cu cetățenii. Acum e mai rău, diferența e că acum putem avea impresia că suntem liberi.
#2 Ai văzut ce înseamnă și marketing. O altă idee ce reiese din film, indiferent de cine suferea, cineva avea ceva de arătat și ceva de vândut. Asta o știu muștele foarte bine, indiferent de mărimea și mirosul rahatului ele tot vin. E fix aceeași treabă.
#3 Ai văzut ce înseamnă manipularea opiniei publice? Și asta e o formă de marketing. Cine are skill-uri, cine știe să vorbească, este mult mai tare ca orice om de rând. Când știi să folosești opinia publică, să o atragi de partea ta, atunci ai câștigat jumătate din cam orice vrei să faci.
#4 Uite și ce înseamnă ca oamenii să lupte cu atât de multă vehemență. Și pentru ce? Pentru ideile altora, nici măcar pentru convingerile propii. Merită să mori pentru asta? Tu decizi.
Dacă l-ai văzut și ți-a plăcut, dacă mai știi filme de genul, nu ezită să-mi lași un comentariu, mă interesează orice film asemănător.
În caz că eu nu te-am convins, poate te convinge trailerul.
Sursa imagine: impawards.com