Dictatorul este un film politic, cu siguranta cel mai bun film al lui Charlie Chaplin. Asta pentru marele actor realizeaza mai mult decat un film. Practic isi transcende rolul si se transforma intr-o fiinta superioara, mult evoluata ce incearca sa explice primatelor ca razboiul este inutil. Cu toate ca discursul sau este inspirational, tot nu a putut opri razboaiele.
Realizat in 1940, Dictatorul este probabil printre primele filme politice. Este de asemenea primul film „vorbit”, cu sonor, al lui Charlie Chaplin. La prima vedere pare un film de comedie dar cine se uita cu atentie observa ca este mai profund de atat, cu accente dramatice si o acuzatie oarecum muta prezenta pe parcursul intregului film.
Filmul poarta cap coada semnatura lui Charlie Chaplin el fiind si regizor si scenarist si actor principal (cu rol dublu chiar). Pelicula este o satira la adresa lui Hitler, act foarte curajos deoarece in 1940, la momentul lansarii filmului Fuhrerul era in plina ascensiune.
Legendele urbane spun ca Charlie Chaplin a facut acest film enervat de faptul ca Hitler i-a copiat … mustata. Mi s-a parut amuzanta povestea dar dupa ce am vazut filmul sunt absolut convins ca nu asta a fost motivul. Din punctul meu de vedere de fapt Charlie Chaplin a fost un vizionar si a facut acest film cu speranta ca va reusi sa traga un semnal de alarma astfel incat sa nu se intample ceea ce s-a intamplat (al doilea razboi mondial cu toate tragediile lui).
Pe undeva din varii motive, filmul imi aduce aminte de Actorul si salbaticii al lui Toma Caragiu desi cred ca de fapt e invers, doar ca in ordinea astea le-am vazut eu.
# sinopsis Dictatorul, film politic 1940
Actiunea filmului se petrece imediat dupa incheierea primului razboi mondial si are loc pe doua planuri, prin prisma a doua personaje, un barbier evreu ce a ramas cu o amnezie dupa primul razboi si a stat foarte mult in spital si Adenoid Hynkel aka Adolf Hitler. Evident, fiind vorba de Charlie Chaplin, filmul este plin de faze comice, de la dialoguri si pana la comic de situatie, parodia fiind la ea acasa.
Motivul pentru care am declarat mai sus ca imi aminteste de Actorul si salbaticii, este speech-ul final al lui Charlie Chaplin, care nu are nici o legatura cu comedia, cu caterinca.
Este un foarte foarte serios semnal de alarma, ce ar fi trebuit ascultat cu atentie si la momentul respectiv si la momentul actual. Este un mesaj foarte foarte profund din punctul meu de vedere, ce sincer sa fiu, mi-a schimbat complet parerea despre Charlie Chaplin. Speech-ul acesta ne arata un barbat matur, grav, preocupat de dezvoltare personala si de spiritual, nu de material, nu de faima, nu de bogatie. Rari oameni ca el, foarte rari si ar trebui sa tinem cont ca era un zeu la momentul anului 1940, cred ca isi putea permite aproape orice.
Sursa imagine: http://www.impawards.com