Pentru astăzi avem o recenzie la un film ce abordează un subiect destul de delicat și anume veșnicul război între albi și negri. The black gestapo este un film blaxploitation și este plasat undeva în anii ’70, unde rasismul și lupta împotriva lui atingeau apogeul. Este un film care se încadrează în grupa filmelor de acțiune să zicem dar mai exact în genul blaxploition.
#sinopsis The Black Gestapo, film blaxploitation
Filmul începe și se desfășoară cam în același fel, în sensul că urmărește două planuri în paralel: pe de o parte un grup mafiot, ce se ocupă de activități ilicite: agresare/hărțuire, colectare taxă de protecție/intimidare prin violență etc. și de cealaltă parte comunitatea de negri sătulă de nedreptăți.
Activitatea a doi dintre acești membri mafioți, ce agresează o tânără de culoare (mai întâi verbal, când îi propun diverse sume pentru a întreține raporturi sexuale și trecând apoi la fapte) și apoi 3 „frați” ce îi săriseră în ajutor, violul altei tinere etc., declanșează nemulțumiri mari în rândul negrilor ce exasperați de impasibilitatea autorităților, decid să procedeze haiducește și să se apere singuri.
Așadar, un grup de negri din forțele armate, formează astfel un grup de protecție a afro-americanilor oprimați. Însă, deși inițial grupul are rol doar de protecție, așa cum se întâmplă de obicei se sare rapid „pârleazul” schimbându-se rolul acestui grup.
Brigada de negri se aseamănă astfel cu celebrul și întunecatul gestapo prin metodele de luptă folosite paradoxal pentru apărare.
#ochiul critic
Filmul urmărește lupta inegală și nedreaptă împotriva agresorilor dar pe de altă parte, grupul de protecție nou format, trebuie să lupte și cu nesiguranță/frică victimelor ce refuză pe undeva să vorbească, de teamă. Grupul de protecție însă, nu se lăsă descurajat cu una cu două, furia lor fiind trează și alimentată de o serie lungă de nedreptăți/umilințe etc. și astfel la un moment dat, când discuta cu una din victime și încearcă să afle cine și ce a făcut, aflând că este vorba despre niște mafioți cunoscuți/marți, replica lor este: „That’s the way I like them, big!”.
Foarte pe scurt, cam pe tot parcursul filmului are loc un schimb de „replici” dacă poate fi numit așa, practic se aplică vechiul slogan „creștinesc” și anume ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Este oarecum interesant filmul cumva prin prisma ideilor prezentate, pentru că scenariul și jocul actoricesc mi se par slăbuțe, le-aș da cumva un 6 cu indulgență.
Nu prea îl recomand, doar așa din lipsă de totala ocupație. De asemenea, nu îl recomand minorilor și celor ce detesta „scenele țări” pentru că deși filmul nu este neapărat foarte explicit în imagini, pe tot parcursul filmului sunt imagini ce sugerează violența asupra femeilor, violuri, scene de castrare masculină, nu mai vorbesc de repetatele bătăi, împușcături etc. Mă repet, nu este chiar pentru persoane sensibile din fire.
trailer aici
Sursă imagine: wikipedia.org