Să mai cântăm și despre altceva, se poate și fără muzică de dragoste

 

Să mai cântăm și despre altceva, se poate și fără muzică de dragoste

Muzica e limbaj universal, nu? Cel puțin așa ne aruncă artiștii prin interviuri. Dar dacă e adevărat, atunci de ce cântă doar despre dragoste? E ca și cum ai spune că ești un fin gurmand dar tu mănânci doar pui cu cartofi prăjiți la fiecare masă.

Da, dragostea e frumoasă, e minunată dar eu vreau să mai aud și altceva în afară de muzică de dragoste.

Nu mai diger de mult muzica de pe tv și de pe radio, de fapt nici nu ascult radio (extrem de rar) iar la posturile tv de muzică nu mă mai uit de vreo zece ani, minim, foarte rar, poate o oră la două luni. Cu toate astea mă uit pe youtube la ce se întâmplă prin tendințe, ce mai ascultă oamenii, văd ce e în trend, din cînd în cînd ma uit și la ce mai scot casele de discuri etc. Sunt curios să văd ce apare, muzica este foarte importantă pentru mine.

La putere sunt desigur artiștii momentului și cu ce ajung ei la putere? Cu piese de dragoste desigur. Nu mai zic și de tipar, ca mare parte din muzică sună la fel, piesele au același format etc. Înțeleg rațiunile, ca să intri pe radio trebuie să fii pe aceeași rețetă, înțeleg că vor să facă bani etc. Nu condamn asta neapărat deși mi se pare că ar putea să meargă în dublă partidă. Cabron de exemplu este un artist hip-hop care face lucrul ăsta. Are piese de radio și de tv, piese comerciale cum se spune care respectă anumite rețete dar are și piese făcute strict pentru net unde face ce vrea el. Deci se poate.

Hai să vedem însă ce ascult eu: totul dacă e muzica de bună calitate. Sunt însă ascultător de hip-hop la bază, ascult măcar câteva piese pe zi. Mai sunt mare admirator al muzicii negre, soul, funk, jazz, blues etc. Îmi mai plac enorm de mult ritmurile africane și nu numai. Cum spuneam, iubesc orice fel de muzică bună cu două condiții: să vorbească cu mine, să-mi spună ceva și să aibă suflet. Muzica trebuie să mă miște într-un fel sau altul. De obicei, rap-ul face cel mai bine asta de aia am și rămas la el.

Ok, este clar că muzica este reprezentată de vibrație. Da, sunt vibrații pe anumite frecvente și aceasta se numește muzică. Și noi ca oameni vibrăm pe anumite frecvente ca atare este foarte clar de ce unii dintre noi preferă un gen muzical, în schimb ce alții preferă un alt gen. Ceea ce este extrem de în regulă.

Ce nu înțeleg eu și ce nu suport de fapt este muzica cântăreților ăstora care sunt peste tot. Cum băi băiatule să cânți 15 albume despre același lucru? Nouăzeci % din single-urile care apar sunt despre dragoste. Mai exact despre o dragoste ratată, despre despărțire. Sunt clare subiectele depinde de cine cântă piesă. Dacă o cântă o fată, e un porc ce a înșelat-o cu mă-sa, nu știu. Dacă o cântă un băiat, e clar o curvă care i-a luat banii, l-a făcut să se drogheze, bea etc. And on and on and on.

Mi se pare prea mult. Nu există boss atât iubire pe cât zic ăștia. Și chiar nu mai sunt alte subiecte? Ăia bătrânii cântau parcă și despre mare și despre anotimpuri și despre părinți și despre orice. Muzica e atât de frumoasă și atât de diversă, de ce naiba să ne cramponăm de o singură chestie? Come on, putem mai mult de atât.

De asta prefer rap-ul și de asta prefer muzica veche. Pentru că subiectele abordate erau diverse, cântau despre orice ceea ce mi se pare foarte ok. E normal să diversifici și să experimentezi ca artist, nu trebuie să faci mereu același lucru. E vreun pictor care a desenat mereu același tablou, for ever, and ever, and ever?

Voi, cei care sunteți bloggeri, vă imaginați să scrieți despre același subiect de 30 de ori?

Să mai cântăm și despre altceva, se poate și fără muzică de dragoste
4.1 (82.86%) 7 votes

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *