Salve. Astazi vorbim despre o carte grava, la propiu si la figurat. Asa cum mi s-a intamplat si in cazul celor „12 ani de sclavie„, este o carte pe care am „gasit-o” prin casa. Se numeste „Eu sunt Malala” si apartine unui copil de vreo 12 ani, caruia i s-a acordat premiul Nobel. Suna interesant, este?
Eu sunt Malala – de Malala Yousafzai
Sinopsis „Eu sunt Malala”
Sunt asa de multe de zis de cartea asta ca nici macar nu stiu de unde sa incep. O sa incerc sa incep cu inceputul, vorba aia.
In cateva cuvinte, cartea asta ar putea fi rezumata astfel „jurnal de razboi”. Insa e vorba de un razboi caldut, nici razboi rece, nici razboi normal. Un razboi pervers, in care armele si conceptele religioase se amesteca fara probleme.
Cartea ne povesteste cum era viata in Pakistan, in regiunea Swat, o regiune in care locuieste unul din fostele triburi ale Pakistanului si anume pastunii. Malala face parte din aceasta populatie si a fost botezata astfel dupa numele purtat de cea mai mare eroina a Afganistanului.
Cartea este un soi de inainte si dupa. In prima parte, cronologic, Malala ne prezinta viata din regiunea ei inainte de venirea talibanilor. Cum era viata, cat de grea, cum erau oamenii, care era starea de spirit etc. Ne prezinta ulterior schimbarile intervenite de la aparitia in zona a talibanilor, ce a dat peste cap viata intregii regiuni. Este explicata destul de bine in carte parerea pastunilor si a populatiei din zona despre tot, despre guvernul Pakistanului, despre talibani, despre americani etc. Se vorbeste cate un pic si despre viata lui Benazir Bhutto, om politic important al Pakistanului impuscat de talibani, fara sa fie pedepsiti macar.
Tot Malala, cine altcineva, ne prezinta si rezistenta mai mult sau mai putin fatisa opusa de oamenii din reigunea ei, in special de tatal ei si de ea. Da, chiar ea, treptat a devenit mult mai cunoscuta decat tatal ei pentru ca a luptat pentru educatie.
Insa faima a costat-o, s-a ales cu un glont in cap pentru asta.
Si in ziua de azi face acelasi lucru, a schimbat insa poate armele si cu siguranta a schimbat locatia pentru o vreme. Dorinta ei cea mai mare este insa sa se intoarca acasa.
Parerea mea despre „Eu sunt Malala”
Imi place, imi place mult. Este o carte buna spre foarte buna. Nu este o carte de povesti ci o carte care iti explica clar, in fata, ce s-a intamplat intr-o anumita perioada, intr-o anumita zona. Afli detalii despre un neam de oameni la care ne uitam doar cu teama, despre obiceiurile si viata lor de acolo. Afli printre altele cat de putin au unii si atunci poate apreciezi mai mult ceea ce ai.
Ma opresc aici. Este genul de carte foarte profunda, insa mi-ar trebui spatiul unei carti ca sa o pot recenza. Nici asa nu sunt sigur ca as acoperi toate aspectele. Asta pentru ca este o radiografie completa, un raport al unei zone intr-o anumita perioada. Acopera tot: economic, militar, mediu, moral, legal, ilegal etc. Absolut tot.
Prefer sa va las cu niste citate din carte, sunt convins ca o veti achizitiona. In caz ca stati pe ganduri… nu mai stati! Sariti pe carte, merita din plin, promit eu.
Sa va dau o mana de ajutor, o gasiti de cumparat aici, redusa pe libris.ro.
Citate Eu sunt Malala:
„In ziua cand m-am nascut, oamenii din sat au compatimit-o pe mama si nimeni nu l-a felicitat pe tata. Am venit pe lume in zori, cand se stingeau ultimele stele. Noi, pastunii, consideram ca e un semn bun.
Nici o batalie nu poate fi castigata fara ca femeile sa lupte alaturi de barbati. In lume exista doua feluri de putere; una este sabia, iar cealalta este stiloul. Exista insa o a treia putere, mai mare decat celelalte doua puse la un loc, aceea a femeilor.
Mi-a spus ca Mahatma Gandhi spusese: „Libertatea nu are nici o valoare daca nu o include si pe aceea de a gresi”.
In tara mea, prea multor politicieni nu li se pare ca a fura e o problema prea mare. Sunt bogati, iar tara saraca, insa ei continua sa fure.
… daca vrei sa faci un bine, dar il faci intr-un mod rau, atunci ramane un rau. La fel, daca alegi sa faci un rau intr-un mod bun, tot un rau ramane. Incheia citand cuvintele lui Lincoln: „Este de departe mult mai cinstit sa nu reusesti in ceva decat sa inseli”.
I-a spus: „Sunt de acord ca fetele ar trebui sa aiba profesoare. Dar mai intai trebuie sa le educam pe fete pentru a putea deveni, la randul lor, profesoare!”
– De ce nu vor sa lase fetele sa mearga la scoala? l-am intrebat pe tata.
– Le e teama de puterea stiloului, mi-a raspuns el.
Mama imi spunea mereu:
-Acopera-ti fata – oamenii se uita la tine.
-Nu-mi pasa, si eu ma uit la ei, ii raspundeam, iar ea se supara.
„Tallibanii sunt buni, armata nu e buna”. Iar eu ii raspundeam: „Daca ne ataca un sarpe si un leu, care dintre ei e bun, sarpele sau leul?”
-Acum ti-e teama? l-am intrebat pe tata.
-Noaptea ne e intotdeauna teama, Jani, mi-a spus el. Dar dimineata, cand se ridica soarele, ne regasim curajul.
Tata imi spunea: „O sa ma alatur oricari organizatii doreste pacea. Daca vrei sa rezolvi un conflict, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa spui adevarul. Daca te doare capul si doctorului ii spui ca te doare burta, cum poate sa te ajute? Trebuie sa spui adevarul. Adevarul va zdrobi frica.”
P.S Dupa ce terminati „Eu sunt Malala” va recomand sa va uitati si prin alte recenzii carti, veti gasi si alte carti bune si de asemenea va mai recomand sa va abonati la blog (dreapta sus) si sa ma ajutati cu un share daca v-a placut articolul.
Am citit-o, dar am avut alte asteptari de la ea. M-am asteptat sa fie mult mai captivanta, mult mai bine scrisa…
Chesti de gusturi. Mie mi-a placut mult pentru factorul „realitate”, mi s-a parut ca a fost surprins foarte bine in carte.
Am citit-o de curand ! Mi-a placut mult!
Ma bucur, esti in asentimentul meu. 🙂
Am citit recenzia ta complet si nu cred ca as putea citi o asemenea carte. Este chiar total pe langa gusturile mele in materie de lectura 🙂
Cred ca mai degraba as vedea un film ecranizat dupa aceasta carte, aia da 😀
🙂 Eu prefer cartea, sunt convins ca filmul ar dramatiza aiurea. Cartea mi se pare ca spune adevarul. 🙂
nu am citit-o, n-am vazut decat un documentar despre ea, destul de bine realizat, m-a impresionat povestea acestui copil
Si pe mine. M-a impresionat mai mult personalitatea ei, puterea de munca si vointa uriasca.
Am auzit despre aceasta carte, nu am citit-o, dar o voi adauga la lista must to read
Nu am citit aceasta carte , pare destul de frumoasa.
Frumoasa poveste
Am un flash ca am mai auzit vorbindu-se despre aceasta carte. Stiu ca si atunci mi-a captat atentia. Cred ca pe facebook am mai citit ceva dar nu as putea sa spun exact ce anume. In orice caz, mi-ai reamintit si starnit curiozitatea
Ma bucur sa aud asta 🙂
Nu cred ca as avea putere sa citesc o biografie atat de trista. Cred ca as plinge la fiecare pagina.. asa cum o fac si la filme de acest gen. Sa nu mai spun ca o carte este si mai profunda decat un film.
Nu e chiar atat de trista precum crezi. E doar reala, insa nu e genul ala de carte care sa sape dupa drama in mod intentionat. Doar relateaza faptele. Ce crezi si ce intelegi, e treaba noastra, a cititorilor.
La fel de captivanta mi s-a parut si ‘Cetatea celor o mie de sori’
N-am auzit de ea insa o sa o caut. Merci de pont. 😉
Nu cred, ca mi-ar placea sa citesc o astfel de carte 🙁
Si eu am citit-o! Si mie mi-a placut foarte mult!
Povestea este interesanta desi nu cred ca este chiar genul meu de carte
Nu am citit-o dar pare foarte interesanta. Am vazut ca ai mentionat si cartea „12 ani de sclavie”, intr-adevar e o carte care iti da lumea peste cap, am citit-o si nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o.
Mie asa mi s-a intamplat cu ambele carti mentionate, eram la modul las’ ca citesc cateva pagini si ma culc sau etc. Da, da, sigur, citeam pana mi se umflau ochii de somn, la propiu.
Stiu cartea, adica tin minte cand a fost publicata si ca fetita a castigat premiul Nobel, dar niciodata nu mi-am dorit sa o citesc. Nu stiu sa explic de ce, pur si simplu cred ca m-ar intrista prea tare sa citesc povestea ei completa.
Nu e atat de trista cum pare, cum am zis si mai sus, este mai mult un jurnal, o radiografie insa nu e una din aia lacrimogena. Da, descrie realitatea din jur care nu este mereu placuta insa nu cauta sa zgandare oamenii.
Eu am vazut doar documentarul, in schim imi doream cartea de cand a aparut. Abia a ajuns, acum in prag de sarbatoare. A fost un cadou pentru sufletul meu. Stiu despre ce e vorba in aceasta carte deja, dar vreau sa o devorez de la un capat la altul, sa ii parcurg fiecare fila si sa citesc iar si iar fiecare paragraf pana ma satur. Imi plac cartile gen jurnal, mai ales daca prezinta viata unei luptatoare. Iar luptatoarea asta, o mana de om a reusit sa dea o lectie intregii omeniri. Pacat ca unii nu au inteles nimic din asta. Premiul Nobil il merita din plin as putea spune. Faptul ca expune totul clar, iar actiunea se deruleaza ca un film pe mine ma atrage. Eu sunt captivata de cultura hindusa in special si chiar daca Malala este pakistaneza stiu ca multe tinere din India ii impartasesc soarta.
Da si pe mine m-a impresionat povestea ei, mai ales ca vorbim de o fetita de 12 ani ce a trecut prin atatea si atatea lucruri nasoale. Sunt convins ca multi dintre noi n-ar fi facut fata daca erau in locul ei.