Efectul Rashomon, paradoxal, este un termen care provine cumva dintr-un film dar a ajuns cumva obiect de studiu in alte psihologiei (sper ca n-am mers prea departe). Foarte simplist, e cum am zis mai sus, se refera la faptul ca se poate ca un grup de oameni sa se uite la acelasi lucru dar relatarile lor sa fie diferite.
Iar toata treaba a pornit de la Ryūnosuke Akutagawa, un celebru scriitor japonez, care a publicat in 1920, In a short grove. Este o povestioara scurta in care un samurai este gasit mort si martorii relateaza diferit ce vad. Toate relatarile lor sunt plauzibile dar difera.
De ce se intampla asta?
Cum nu sunt de specialitate (neurostiinta, psihologie, psihiatrie) explicatia imi apartine si este evident subiectiva. Adica se aplica efectul Rashomon, culmea ironiei.
Foarte pe scurt, acest efect apare pentru simplul motiv ca noi, oamenii, nu putem trata lucrurile obiectiv, oricat ne-am dori. De ce? Din cauza modului de functionare a creierului. Creierul lucreaza de obicei cu tipare (am mai scris despre asta) si el filtreaza informatia. Dar cand face asta, el se bazeaza pe receptori, ochi, urechi, nas si traduce semnalele primite.
Mai mult decat atat, el asociaza ceea ce primeste cu ce este deja inmagazinat in creier. De aia este si foarte greu sa treci peste anumite prejudecati daca le ai de mic, obiceiuri s.a.m.d.
Exact din aceasta cauza, este posibil ca doua persoane sa asculte o piesa sau sa priveasca o pictura dar interpretarile lor sa fie complet diferite. Avand experiente de viata diferite, ce vad ei este diferit chiar daca, obiectul de studiu este fix acelasi.
Si aici nu ma refer la gusturi muzicale sau preferinte artistice, ca acolo intram in alta discutie, plus ca si credintele si valorile sa le spunem asa pot influenta relatarile.
Este greu sa fii obiectiv, pentru ca nu esti programat sa fii obiectiv.
Din acest motiv, este bine ca intotdeauna sa asculti ambele parti sa spunem asa, sau sa privesti ambele feti ale une monede, nu doar una. Nu degeaba se spune ca adevarul este undeva la mijloc.
Despre efectul Rashomon in filme si carti
Numele provine de la filmul cu acelasi nume, aparut in 1950, realizat de mare maestru al filmelor japoneze, regizorul Akira Kurosawa – sunt mare, mare fan.
Pe baza povestioarei lui Akutagawa, a creat acest film, care este considerat unul din cele mai bune filme facute vreodata si trebuie vazut.
Dar efectul Rashomon, apare si in alte filme si carti, este folosit constant, mai mult sau mai putin discret. Imi vine in minte acum Cutia cu bomboane otravite, scrisa de Agatha Christie. Este o carte care foloseste acest efect intr-un mod asemanator, dar un pic diferit. In sensul ca aceasta carte nu este bazata pe marturiile cuiva ci pe deductii dar sistemul e acelasi.
La fel si daca vorbim despre 12 Oameni Furiosi, iarasi, un film absolut excelent.
P.S daca stii filme sau carti asemanatoare, te rog, lasa un comentariu, eu sunt mare fan. Si pana atunci, te invit sa urmaresti si acest filmulet.